Achizitia semnata in acest sfarsit de saptamana intareste speculatiile conform carora Google pregateste terenul pentru lansarea de jocuri si alte aplicatii pentru social-media intr-o incercare de a contracara pozitia detinuta de Facebook. Aceasta miscare dupa ce, cu destul de putin timp in urma Google a investit undeva intre 100 si 200 de milioane de dolari in Zynga, firma care a realizat FarmVille, CafeWorld, MafiaWars, PetVille si alte jocuri pentru social-media. Integrarea Zynga se va concretiza in lansarea Google Games, anuntata pentru sfarsitul acestui an.

Slide va adauga o alta componenta interactiva platformei social-media a Google prin aplicatii sociale noi, activitatea firmei constand in crearea de widgeturi pentru aplicatii social-media, slide-show-uri din imagini furnizate de utilizatori pentru share-urirea lor pe o gramada de platforme sociale sau SuperPoke Pets, aplicatia prin care utilizatorii adopta un animal pe care apoi il cresc in mediul virtual.

Costul achizitiei Slide este de 182 de milioane de dolari carora li se mai adauga compensatii pentru retentia angajatilor in valoare de 46 de milioane de dolari, ridicand valoarea tranzactiei la 228 de milioane de dolari americani. Slide, infiintat in 2005 de catre Max Levchin (co-fondator al PayPal), raporteaza mai mult de 117 milioane de utilizatori unici in fiecare luna cu mai mult de 200.000 de slide-show-uri adaugate zilnic de utilizatori.

Iata un exemplu minimal de slide-show creat cu Slide:

Uite o idee pentru Circul Globus din Bucuresti sau pentru oricare din gradinile zoologice din tara: la orele de varf din zilele week-end-urilor si de ce nu, si in alte zile, astfel de demonstratii. Resursa umana necesara pare a fi minimala: 2-3 tineri. Costumele, cel putin aici in film, realistice, ar putea fi realizate de o firma sau alta sub forma de sponsorizare. Iar daca nu in acest fel atunci s-o gasi cineva sa ofere banii si productia sa se realizeze in alta parte. Iar firma care da banii ar putea avea bannere de reclama in incinta institutiei pentru, sa zicem, un an. Sau spatiu de vanzare in aceeasi incinta pentru o perioada de timp. Variante sunt multe. Sa vedem in practica cine o va face.

Presupun insa ca acele costume implica si niste mecanisme controlate manual sau electronic, cine stie, sky’s the limit dupa ideile si cerintele celui care pune in practica aceasta idee. Cred insa ca ar prinde in randul pustilor si al adultilor, ar vorbi mult si bine despre dinozauri, despre locatie, asta ar atrage si alti vizitatori si ar creste frecventa vizitelor si de aici vizibilitate sau vanzari pentru sponsorul mentionat mai sus, etc.

Apoi se pot pune in practica si alte idei: un corp de cladire care sa gazduiasca un magazin de suveniruri pe tematica locului respectiv, vanzarile ar fi sustinute de traficul creat de dinozauri apoi alt trafic din partea celor care ar gasi acele suveniruri doar in acel magazin in oras. Traficul de vizitatori si veniturile in crestere ar insemna imbunatatirea serviciilor oferite de circul sau zoo-ul respectiv, mai multi actori/animale, mai multa calitate si asa mai departe. Totul e business. Si viziune.

Se dă una bucată multinaţională. Fiţe, tată.. Se mai dă una bucată anunţ de angajare pentru o poziţie de junior în domeniul financiar. Adicătelea pentru absolvenţi de facultate sau cu maxim 1 an de experienţă pe la alte firme.

De partea cealaltă a mesei la interviu se dă o finanţistă proaspătă: 23 de ani. Câţi absolvenţi îşi doresc să fie în locul ei, în faţa recrutorului?.. Şi vă dau eu acum fragmente de conversaţie:

…

Recrutorul: De ce vrei să lucrezi la noi?
Canditata: Păi vreau să văd şi eu cum e şi dacă îmi place..

Recrutorul: Şi dacă nu-ţi place, ce faci?
Canditata: Plec!..

…

Lăsând supriza la o parte, mai târziu, despre latura financiară:

…

Recrutorul: Cu câţi bani vrei să fii platită pentru jobul acesta?
Candidata: 3.000.

Recrutorul: Şi dacă salariul este de 2.800 de lei?
Candidata: Atunci nu vin!

…

Ce şanse îi daţi domnişoarei de mai sus să obţină jobul respectiv? Răspunsul este simplu: nule. Faptul că se află la interviu înseamnă deja că un om responsabil cu selecţia candidaţilor a trecut prin tona de CV-uri primită acum în timp de criză, a apreciat CV-ul ca fiind relevant şi a decis să vadă candidatul. I-a dat telefon să stabilească întâlnirea, i-a asigurat un interval de 30-60 de minute ca să convingă, acum mingea este integral în terenul candidatului. Acesta, la rândul său, ar trebui să vadă angajarea ca pe un proces cu început, termen, obiective şi strategie. Dacă dorinţa de a se angaja nu este reală, este mai bine să nu consume timpul petrecut cu aplicarea la anunţ(uri) şi mai ales timpul recrutorului. Dacă al candidatului se măsoară in CV-uri trimise, al recrutorului în productivitate. Iar exemplul de mai sus este de timp irosit.

Apoi, dacă ar avea 40-50 de ani la vârstă, o poziţie de director şi o experienţă relevantă în gestionarea unor bugete sau procese de business, candidatului i s-ar trece cu privirea inflexibilitatea dată exemplu mai sus. Dar la o astfel de vârstă nu prea mai există inflexibilitate pentru ca jobul vine cu un pachet de beneficii pe care candidatul îl poate evalua foarte uşor şi negocia pe bucăţi. Dar la 23 de ani lipsa de flexibilitate este nu o bilă ci o gaură neagră.

Sugestia mea este deci: evaluaţi-vă bine inainte şi stabiliţi-vă în primul rând pentru voi ce vreţi de la viaţă, de la job, de la oamenii cu care vă imaginaţi că o să lucraţi sau cu care aţi vrea să impărţiţi biroul şi abia apoi purcedeţi la căutarea unui job. Răspunsurile la aceste necunoscute vă vor oferi soluţii, strategii şi eficienţă.

Baftă!

Articolul de astazi nu are de-a face cu criza, cu restructurarile sau cu reducerile de costuri care sunt, pana la urma, metode de a trece cu bine peste perioada dificila. Articolul de astazi ridica o problema vitala pentru companii, anume acei angajati care sunt un pic cam prea indispensabili firmei care, in absenta lor, este blocata din punct de vedere functional, punand astfel in pericol insasi existenta ei.

Este binecunoscuta vorba care spune ca cine detine informatia, detine puterea. Iata cateva exemple de angajati care detin informatie:
- administratorul de retea care stie parolele serverelor si felul in care e construita reteaua companiei;
- programatorii care realizeaza aplicatii software;
- responsabilul cu arhitectura IT a companiei;
- achizitorul care negociaza cu anumiti parteneri si plaseaza comenzi catre acestia;
- reprezentantul de vanzari responsabil pentru relatia cu un client important.

Pana aici nimic in neregula. Informatia e bine localizata. Problema apare cand informatia este tinuta pentru sine si nu pusa la dispozitia altor oameni cu drept de delegare sau decizie in companie. Ce facem in cazul in care administratorul de retea e calcat de autobuz? Sau daca programatorii ne lasa cu fundul in balta fara nicio documentatie pentru aplicatia realizata? Sau daca responsabilul cu arhitectura are o atitudine de primadona si pune astfel piedici dezvoltarii tehnice a companiei? Dar daca achizitorul e singurul care i-a vazut la fata pe cei de la furnizorul numarul 1 de la care cumpara produse sau servicii? Similar, ce facem in cazul in care relatia cu cel mai important client e mentinuta de un singur om de-al nostru si acesta pleaca din companie?

Blocajul poate sa apara atat in urma unor actiuni ostile ale angajatilor (securizarea locului de munca, razbunare, santaj) dar si in urma unor evenimente normale (accident, vacanta, oferta de munca mai buna). In cazul primadonelor, cand raul s-a produs sau e pe cale sa se produca, masurile trebuie sa fie rapide: preluarea informatiei sau generarea ei si punerea pe faras a acelor angajati. In celelalte cand situatia se reduce la un “risc de business: potential” masurile sunt de documentare a activitatilor acelor angajati, fie ele descrierea algoritmilor si codului de programare, manuale de utilizare pentru diferite sisteme si operatiuni din cadrul organizatiei sau participarea in echipa la intalnirile de business cu partenerii. Alta solutie ar fi, dupa caz, outsourcing-ul catre companii care in mod sigur ar doi-trei oameni dedicati activitatilor pentru care ar fi fost angajat un om de catre organizatie.

Informatia trebuie deci protejata, nu localizata la nivelul individului. Si trebuie protejata tocmai prin punerea ei la dispozitia altor cateva persoane din staff-ul companiei asa incat la nevoie trecerea ei de la un angajat la altul sa se faca cat mai repede si mai complet.

Nu ma asteptam ca astazi sa mai apuc sa scriu pe blog dar cum prietenul Claudiu mi-a dat o leapsa cu toata bunavointa si increderea trebuie sa o execut. Leapsa consta in enumerarea a 10 principii dupa care ma ghidez in viata. Si ca sa nu lungim vorba iata-le:

1. Today is the first day of the rest of your life. Descoperita si respectata inca din anii studentiei. Face bine la spirit.

2. Rabdare inseamna sa te stapanesti. Sunt sapte emotii: bucuria, mania, nelinistea, adorarea, mahnirea, teama si ura. Daca un om nu se lasa in voia lor inseamna ca are rabdare.
De acord?

3. A change of work is as good as a rest. Cu alte cuvinte nu obosesti de prea multa munca, obosesti din cauza rutinei si repetitivitatii. De aceea incerc sa schimb ocupatia din cursul zilei. Ma mentine activ. E cumva apropiat de romanescul Nu sta degeaba, ca degeaba stai.

4. Corectitudinea. Incerc sa fiu corect fata de mine si fata de ceilalti. Altfel dam in balarii si riscam sa ne impiedicam. Apoi apar frustrari, uneori nespuse, acestea duc la demotivare s.a.m.d. Mai bine corect si pe fata.

5. Ca sa poti realiza lucruri mari trebuie sa visezi la lucruri mari. Nu cred ca e prea mult de scris aici.. visati si urmati-va visul.

6. Daca unii iti inchid usile, intra pe ferestrele altora. M-a ajutat sa obtin nu unul, ci doua locuri de munca (succesive, nu in acelasi timp) in timpul facultatii, practic m-am dus la firmele respective fara programare, fara interviu si nu am plecat de acolo decat angajat.

7. Banii costa prea mult. Decat sa alergi dupa bani mai bine alergi dupa ce-ti place sa faci, banii vin apoi din performanta.

8. Mai bine un sfarsit cu chin, decat un chin fara sfarsit. Face bine mai ales in love life.

9. Daca ai ocazia sa inveti ceva pe cineva, fa-o. Este nu doar altruist dar gasesti apoi un sprijin in propria ta activitate. In ceea ce ma priveste, am multumirea ca am lansat in piata cativa oameni buni profesional.

10. Leibniz spunea “O metoda de rezolvare este perfecta daca putem prevedea, si chiar demonstra, inca de la inceput ca, aplicand acea metoda, ne vom atinge scopul”. Este cumva reciproca lui “Daca nu gresesti, nu inveti”.

Acestea fiind spuse predau stafeta celor 10 principii dupa care se ghideaza in viata urmatorilor:

Adi Zabava, care tocmai a inaugurat astazi un blog de sport, o nisa super: portarii de fotbal.
Chinezu, care nu are nevoie de vreo prezentare
Lucian Lorin, care face lucruri frumoase la federatia romana de rugby

Cand nu stii ce sa faci, intreaba pe cineva. Dar intreaba. Problema nu ti se va rezolva de la sine. Fie ca e vorba de modul in care ar trebui sa continue un proiect, fie ca e vorba de cantitatea de produse pe care ar trebui sa o cumperi sau sa o vinzi.

Orice decizie luata la locul de munca inseamna o rotita miscata in angrenajul organizatiei. In directia buna, in directia gresita, se va vedea ori in modificarea parametrilor bugetati si atunci vei fi in postura fericita in care poti aplica masuri corective sau de impingere la limita a deciziei, ori in rezultatele viitoare. In acest caz va fi altceva fiindca timpul a trecut, etapele s-au parcurs iar rezultatele vor fi judecate. Dar o indecizie, ei bine, orice indecizie inseamna un pas pe loc, inseamna amanarea momentului in care se vad sau se ating rezultatele.

Si atunci, de ce sa astepti? Chiar daca te confrunti cu un moment de nesiguranta, nu trece pe langa el de parca n-ar exista. Mai mult ca sigur se va intoarce impotriva ta. Intreaba-ti colegul de mai apropiat – fizic, ca relatie de echipa sau subordonare sau potential in a-ti raspunde. Daca nu stie raspunsul la problema ta te va directiona catre altcineva sau cere sa te directioneze catre altcineva si tot asa pana ajungi la cel sau cea care te poate ajuta.

Atentie insa in drumul tau. Atentie la cei care stiu dar nu vor sa ajute. De cele mai multe ori pot fi convinsi sa colaboreze doar prin constrangere din partea unui superior. Colegii de felul acesta sunt cei mai periculosi pentru organizatie. De regula stiu, ceea ce duce la infatuare si aroganta dar nu-i chip sa raspunda intr-un mod constructiv. Dimpotriva, asteapta momentul prielnic sa braveze si sa arunce pe masa nu doar solutia ci si disponibilitatea de a colabora, sub eticheta nevinovatului, pentru a se intoarce la atitudinea dinainte imediat ce privirea se departeaza de ei.

Asa incat inconjoara-te de oameni destoinici si corecti la care sa poti apela cand nu stii ce sa faci. Intreaba. De multe ori solutia sau decizia sunt mai la indemana decat par.

Saptamana trecuta am asistat la o scena din alta lume, atribut dat de raritatea cu care se intalneste.

Un barbat sarman cam la 40 ani care se simtea vizibil rau clatinandu-se si apoi sprijinindu-se de vitrina show-room-ului langa care se afla a fost luat in interiorul firmei pentru a se incalzi si a i se acorda primul ajutor. Nu suntem cu totii doctori, nici acei oameni nu erau, dar conteaza atat de mult sa ai o fiinta in preajma atunci cand organismul iti joaca feste. Si mai mult decat orice, sa traiesti macar impresia ca cel putin pentru cateva minute cuiva ii pasa. Un ceai cald si o pastila l-au facut pe bietul om sa ingaimeze ca nu a mancat de 4 zile. Am aflat toate acestea din lacrimile fetei care se ingrijise de el. Si-a pus haina, si-a luat portofelul si a iesit in fuga intorcandu-se in cateva minute cu mancare calda. L-au pus la masa, a mancat, a multumit si a plecat.

Cati dintre noi am fost intr-o astfel de situatie si nu am facut nimic ? Si ne promitem ca poate data viitoare vom avea imboldul necesar sa facem mai mult decat sa ne uitam. Fata aceea si-a construit lacas sfant prin fapta sa in ziua cu pricina. Cu atat mai mult cu cat pozitia in firma ii acorda un salariu modic.

Ne rugam la icoane si mergem in biserici dar pe dinauntru suntem goi. Ne linistim sufleteste gandind ca totusi acolo sus Cineva ne iubeste. Dar noi ce oferim ? Suntem un popor care a zidit-o pe Ana pentru ca manastirea sa dainuie – sacrificiu uman, dar cine l-a cerut ? Interpretarile literare nu rezolva soarta unui neam si nici nu-l exonereaza de pierderea de sine. Poate ar trebui sa ne construim in noi insine biserici unde sa putem sa ne rugam cu smerenie si sa ne auto binecuvantam prin gratuitatea unei fapte bune. Pana la urma efortul nu e mare atata vreme cat disponibilitate sufleteasca exista.

Alergam de dimineata pana seara pentru un trai decent dar uitam adeseori ca sportul cu coatele poate acorda un avantaj pe termen scurt care in final se va transforma intr-o cadere asurzitoare. Si astfel revenim la mitul lui Lucifer care ne guverneaza vietile cu o obstinatie demna de cel mai inversunat fan. Cu siguranta ar trebui sa ne luam sufletul in palme pentru a-i petici haurile, ca sa nu atraga alte hauri. Atunci probabil ca vom putea atinge starea de puritate a unui copil, dand glas rugaciunii care ne-a facut mari :

Inger ingerasul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine si ma invata sa fac bine.
Eu sunt mic, tu fa-ma mare,
Eu sunt slab, tu fa-ma tare,
Totdeauna ma insoteste si de rele ma pazeste.
Amin

Se zice ca daca vrei, poti. In cat la suta din cazuri? Este chiar irelevant daca te afli in multimea fara succes. In cazul in care vrei sa te apuci de un business pe cont propriu inseamna ca cel putin ambitia o ai. Iti mai trebuiesc insa multe altele. Ca sa afli ce anume si daca le ai, fa-ti un SWOT personal. Iti va spune, la un nivel e drept nu detaliat, daca vei fi capabil sa razbati.

Ia in calcul cel putin urmatoarele aspecte si pozitioneaza-te fata de ele. Analiza te va ajuta sa decizi daca esti facut pentru antreprenoriat, daca ai cunostintele si abilitatile necesare sau daca e mai bine ca la sfarsitul lunii sa stii ca iei bani, nu dai.
- furnizorii de produse: vei face si productie, cum ar fi ornamente pentru care trebuie sa cumperi partile componente sau materia prima sau vei vinde produse finite pe care le iei de la alte firme?
- concurentii: cat de multi sunt, cat de mari sunt, ce resurse au si ce interes iti vor arata in momentul in care vei aparea drept concurent. Au puterea sa te scoata din joc?
- piata: ai loc sa te desfasori? Teoretic poate ai concurenti dar daca va adresati unor segmente diferite de clienti, joci singur, cum ar fi in vanzarea intr-un oras diferit sau catre varste diferite.
- promovarea: vei avea nevoie de asa ceva cu siguranta. Care sunt modalitatile si costurile aferente fiecarei variante?
- logistica: cum vor ajunge produsele sau serviciile tale la clienti? Printr-un chiosc, website, magazin stradal.. le livrezi la domiciliu sau prin curier? Fiecare inseamna niste investitii.
- infrastructura: calculatoare sau aparate de sudura, bancuri de lucru sau sevalete, de ceva vei avea nevoie. In cat timp iti scoti banii?

Celelalte functiuni ale firmei am presupus ca sunt externalizate: contabilitatea, crearea unui website, PR-ul, etc. Pentru aspectele de mai sus, pe langa intrebarile date ca exemplu si pentru care recomand o intrare mai in amanunt, pune-ti si intrebarea: stiu sa fac chestia asta? stiu sa lucrez cu un astfel de partener sau client? Cel putin pentru faza in care business-ul e doar in stadiul de idee, ar trebui sa fie suficient. Daca analiza spune ca poti s-o faci, atunci vezi ce-ai invatat pana in momentul respectiv apoi pune-te pe invatat inainte sa te apuci de lucru. Nu vrei sa te trezesti si in strada si cu banii dati.