Astazi Wembrio lanseaza o noua competitie pentru antreprenorii aflati la inceput de drum: Startup Challenge. Aceasta se adreseaza startupurilor de pretutindeni, in special celor din Europa de Est, celor cu o idee viabila de business online si cu potentialul necesar pentru a duce la indeplinire aceasta idee. Inscrierile se fac pana la data de 10 octombrie 2010 pe site-ul oficial al conferintei: www.how-to-web.net. Scopul competitiei Startup Challenge este de a gasi cele mai interesante business-uri aflate la inceput de drum si a le ajuta pe acestea sa devina cunoscute si sa se bucure de sprijin din partea investitorilor si antreprenorilor deja cunoscuti.

Pentru a se inscrie, stratup-urile trebuie:
• sa aiba mai putin de 2 ani de activitate
• sa targeteze piata internationala, globala;
• sa nu fi primit nicio investitie de la o firma de VC (Venture Capital) pana in momentul participarii la Startup Challenge.

Startup Challenge cuprinde doua etape:
1. O prima etapa eliminatorie – dupa inscrierea pe website – juriul va alege 6 startup-uri conform criteriilor prezentate pe site: marimea pietei, potential, solutiile pe care le propun, tehnologia folosita, modelul de business, etc. Cele 6 startupuri finaliste vor avea sansa sa se prezinte in cadrul conferintei regionale HTW’10 cu un stand de prezentare a businessului, sa interactioneze direct si sa primeasca sfaturi de la juriu, sa isi prezinte idea de business direct pe scena principala a evenimentului.

2. La sfarsitul celei de-a doua zile a conferintei HTW’10, juriul va alege 3 startup-uri castigatoare care vor beneficia de promovare pe siteul oficial HTW cat si pe Social Media, si bineinteles vor primi si un premiu semnificativ. (n.a. ‘soon to be announced’ scrie pe site-ul evenimentului)

Juriu este compus din specialisti si oameni cu experinta in domeniu, cu o activitate intensa in acest gen de competitii: Katy Turner (Eden Ventures), Vlad Stan (Seedmoney), Vladimir Oane (UberVu), Raluca Georgescu (Wembrio), Alexandre Almajeanu (Gentica), Calin Fusu (Neogen).

Acum, despre How to Web 2010 (HTW’10): se doreste a fi cel mai mare eveniment de antreprenoriat si tehnologie web din Europa de Est va fi organizat in 3 si 4 noiembrie 2010 la Hotel Intercontinental din Bucuresti.

Printre vorbitorii internationali care si-au anuntat prezenta la eveniment se numara: Patrick de Laive (The Next Web), Ramu Yalamanchi (CEO Hi5), Reshma Sohoni (CEO Seedcamp), Mike Butcher (Redactor-sef TechCrunch Europe), Christopher Grew (Orrick), Alex Van Someren (UKTI), Katy Turner (Eden Ventures) si Alex Hoye (CEO Latitude).

Temele de discutie ale invitatilor se vor axa pe subiecte de interes pentru antreprenorii din zona tehnologiei web cum ar fi: inceputurile unei afaceri, finantarea acesteia, antreprenoriatul in Europa si oportunitati pentru acesta, cloud computing, servicii web, etc.

Conferinta va reuni circa 500 de participanti, 20 speakeri internationali, precum si un numar de 24 de prezentari si paneluri de discutii. Din programul conferintei nu vor lipsi workshopurile practice de tehnologie web si nenumarate alte posibilitati de networking.

Evenimentul se adreseaza antreprenorilor din mediul online, profesionistilor si dezvoltatorilor web, investitorilor de tip venture capital precum si profesionisti din online media, studenti din domeniul IT&C si antreprenori din diverse domenii.

Uite o idee pentru Circul Globus din Bucuresti sau pentru oricare din gradinile zoologice din tara: la orele de varf din zilele week-end-urilor si de ce nu, si in alte zile, astfel de demonstratii. Resursa umana necesara pare a fi minimala: 2-3 tineri. Costumele, cel putin aici in film, realistice, ar putea fi realizate de o firma sau alta sub forma de sponsorizare. Iar daca nu in acest fel atunci s-o gasi cineva sa ofere banii si productia sa se realizeze in alta parte. Iar firma care da banii ar putea avea bannere de reclama in incinta institutiei pentru, sa zicem, un an. Sau spatiu de vanzare in aceeasi incinta pentru o perioada de timp. Variante sunt multe. Sa vedem in practica cine o va face.

Presupun insa ca acele costume implica si niste mecanisme controlate manual sau electronic, cine stie, sky’s the limit dupa ideile si cerintele celui care pune in practica aceasta idee. Cred insa ca ar prinde in randul pustilor si al adultilor, ar vorbi mult si bine despre dinozauri, despre locatie, asta ar atrage si alti vizitatori si ar creste frecventa vizitelor si de aici vizibilitate sau vanzari pentru sponsorul mentionat mai sus, etc.

Apoi se pot pune in practica si alte idei: un corp de cladire care sa gazduiasca un magazin de suveniruri pe tematica locului respectiv, vanzarile ar fi sustinute de traficul creat de dinozauri apoi alt trafic din partea celor care ar gasi acele suveniruri doar in acel magazin in oras. Traficul de vizitatori si veniturile in crestere ar insemna imbunatatirea serviciilor oferite de circul sau zoo-ul respectiv, mai multi actori/animale, mai multa calitate si asa mai departe. Totul e business. Si viziune.

Astăzi regulile de aur ale lui Saduokhas Meraliyev, CEO al Grupului Rompetrol, omul care după o viaţă întreagă de muncă pe câmpuri petrolifere umblă acum cu cravata în servietă şi spune că orice deplasare pe platforma este ca o zi liberă faţă de munca de birou.
 

1. Ţine ochii şi urechile deschise pentru orice oportunităţi, dar ţine gura închisă.

2. Fii foarte precis şi exigent. Nu neglija nimic.

3. Pregăteşte întotdeauna oameni care să vină în locul tău.

4. Uşa mea e mereu deschisă. Am 51 de ani şi încă accept criticile.

5. Educaţia este foarte importantă.

6. Fii disciplinat.

7. Respectă compania pentru care lucrezi şi conduita sa de business.

8. Luptă ca să ajungi să faci ce vrei tu să faci. Nu aş vrea ca băiatul meu să lucreze în petrol. Dar aş vrea să facă ceva ce îi place foarte mult.

9. Nu uita niciodata de unde ai plecat.

10. Aliază-te cu cei mai puternici. Fie că faci parte din guvern sau din mediul de afaceri, fii de fiecare dată de partea corectă a baricadei.

Despre pregătirea unor oameni capabili sa te inlocuiască, practica cvasi-necunoscută în România, kazahul spune că “scaunul pe care îl ocupi nu este nici al tău, nici al tatălui tău, aşa că poţi fi înlocuit în orice moment. Trebuie sa fii gata pentru a fi schimbat pentru binele afacerii. Aceasta este filozofia mea. Într-un an voi avea trei oameni pregătiţi să-mi ia locul iar culoarea paşaportului nu contează.”

În ceea ce priveşte angajaţii, Meraliyev spune că dacă ar avea de ales între un angajat muncitor şi unul talentat l-ar alege pe primul pentru că de multe ori celui de-al doilea îi scapă anumite lucruri pentru că nu le acordă importanţa necesară.

Preluat din Premium, revista internă a grupului Rompetrol.

Se dă una bucată multinaţională. Fiţe, tată.. Se mai dă una bucată anunţ de angajare pentru o poziţie de junior în domeniul financiar. Adicătelea pentru absolvenţi de facultate sau cu maxim 1 an de experienţă pe la alte firme.

De partea cealaltă a mesei la interviu se dă o finanţistă proaspătă: 23 de ani. Câţi absolvenţi îşi doresc să fie în locul ei, în faţa recrutorului?.. Şi vă dau eu acum fragmente de conversaţie:

…

Recrutorul: De ce vrei să lucrezi la noi?
Canditata: Păi vreau să văd şi eu cum e şi dacă îmi place..

Recrutorul: Şi dacă nu-ţi place, ce faci?
Canditata: Plec!..

…

Lăsând supriza la o parte, mai târziu, despre latura financiară:

…

Recrutorul: Cu câţi bani vrei să fii platită pentru jobul acesta?
Candidata: 3.000.

Recrutorul: Şi dacă salariul este de 2.800 de lei?
Candidata: Atunci nu vin!

…

Ce şanse îi daţi domnişoarei de mai sus să obţină jobul respectiv? Răspunsul este simplu: nule. Faptul că se află la interviu înseamnă deja că un om responsabil cu selecţia candidaţilor a trecut prin tona de CV-uri primită acum în timp de criză, a apreciat CV-ul ca fiind relevant şi a decis să vadă candidatul. I-a dat telefon să stabilească întâlnirea, i-a asigurat un interval de 30-60 de minute ca să convingă, acum mingea este integral în terenul candidatului. Acesta, la rândul său, ar trebui să vadă angajarea ca pe un proces cu început, termen, obiective şi strategie. Dacă dorinţa de a se angaja nu este reală, este mai bine să nu consume timpul petrecut cu aplicarea la anunţ(uri) şi mai ales timpul recrutorului. Dacă al candidatului se măsoară in CV-uri trimise, al recrutorului în productivitate. Iar exemplul de mai sus este de timp irosit.

Apoi, dacă ar avea 40-50 de ani la vârstă, o poziţie de director şi o experienţă relevantă în gestionarea unor bugete sau procese de business, candidatului i s-ar trece cu privirea inflexibilitatea dată exemplu mai sus. Dar la o astfel de vârstă nu prea mai există inflexibilitate pentru ca jobul vine cu un pachet de beneficii pe care candidatul îl poate evalua foarte uşor şi negocia pe bucăţi. Dar la 23 de ani lipsa de flexibilitate este nu o bilă ci o gaură neagră.

Sugestia mea este deci: evaluaţi-vă bine inainte şi stabiliţi-vă în primul rând pentru voi ce vreţi de la viaţă, de la job, de la oamenii cu care vă imaginaţi că o să lucraţi sau cu care aţi vrea să impărţiţi biroul şi abia apoi purcedeţi la căutarea unui job. Răspunsurile la aceste necunoscute vă vor oferi soluţii, strategii şi eficienţă.

Baftă!

Pe cine suni cand esti plecat din tara? Familia, colegii de serviciu, partenerii de business? Prietenii? Chiar cu reducerile de tarife reglementate de UE roamingul ramane roaming. Iar daca suni de la hotel sau din aeroport atunci.. dincolo e mai ieftin.

Dincolo e un serviciu de telefonie prin Internet care se cheama Voce Online si e oferit de Romtelecom. Daca te-am facut curios, tarifele sunt de 1 cent catre numere Romtelecom din intreaga tara si mobile Cosmote, 1,5 centi pentru alte retele fixe si 7 centi pentru alte retele mobile din Romania. Plus ca poti trimite si SMS-uri tot catre mobile din Romania la 4,5 centi (toate tarifele de aici sunt fara TVA).

Fiind un serviciu prin Internet poti sa-l folosesti de oriunde din Internet asa incat daca esti pe aeroportul din Roma sau la un hotel din Amsterdam si suni catre un numar de telefon din Romania ai tarifele de mai sus. Asta pentru ca serviciul fiind localizat pe servere Romtelecom din Bucuresti apelul e considerat local. Chiar daca esti la capatul lumii. Bineinteles cu o conexiune la Internet.

Acum, cum faci sa poti suna in tara?Mai intai administrativele: www.voceonline.ro, iti faci cont de utilizator si iti alegi un numar de telefon dintr-o lista. Actiunea asta – o singura data iar contul si numarul sunt ale tale. Incarci credit in contul de utilizator prin plata electronica cu cardul, avand de ales intre 1 si 100 de euro. Plata se face prin Gecad ePayment fiind deci sigura. De regula clientii incarca prima data cu 1 euro ca sa se convinga ca operatiunea se finalizeaza si contul bancar e debitat cu suma corecta. Incarcarile ulterioare depind de cat si cum folosesc serviciul.

Fiind deja pe site, pe mijlocul browserului troneaza imaginea unui telefon virtual pe care il poti folosi ca pe orice alt telefon. Suni sau primesti telefoane, ai agenda pentru contactele tale, liste de apeluri date, primite, ratate, etc, durata si costul apelurilor si SMS-urilor, totul intr-un singur loc. Inclusiv factura pentru plata efectuata. Aplicatia e autoconfigurata asa incat nu trebuie sa faci nimic ca sa poti suna. Doar sa formezi si sa-ti raspunda..

De aici, casca si microfon sa ai desi cred ca le poti folosi si pe cele deja integrate in laptop de exemplu. Mai sunt si acele telefoane pe USB, practic un microfon si un difuzor puse intr-o carcasa asemenatoare unui telefon. Accesoriile tin de preferinte. Asa poti suna acasa, la birou sau partenerii de afaceri fara grija costurilor pentru ca e ca si cum ai fi in tara. Adio roaming..

Ar mai fi un hint. In afara de terminalul din browserul Internet mai poti folosi o aplicatie gen X-Lite care trebuie insa downloadata, instalata si configurata manual. Primele doua sunt operatiuni clasice iar configurarea presupune completarea a 6 campuri cu informatii care se gasesc in pagina Internet. Calitatea sunetului este chiar mai buna decat a terminalului din browser, practic se aude cristal. Diferenta e data de codecurile folosite, cel pentru browser fiind un pic mai slabut. Oricare ar fi varianta aleasa, serviciul este stabil asa incat spor la convorbiri!

p.s. Serviciul nu e limitat la apeluri din strainatate catre tara, azi am dat doar un exemplu de utilizare. Poti suna la fel de bine catre numere fixe din Europa la doar 2 centi sau catre mobile din SUA si Canada la acelasi pret. Adaugi singur TVA-ul dar tot ieftin e.

Toate companiile din Romania au fost conduse la un moment dat de oameni capabili, de oameni destoinici. Erau anii cand brandurile globale venite in Romania investeau imens in infrastructura de productie si logistica dar mai ales in oameni de pe toate nivelele de management si executie ca sa asigure o functionare ireprosabila a companiilor.

Cu timpul bugetele de training ale firmelor s-au redus in timp ce o parte din expati au fost inlocuiti cu manageri romani. Oamenii ramasi s-au descurcat cu brio data fiind inertia afacerii, privita in sensul pozitiv al conceptului. Rotitele fiind deja in miscare ele au trebuit doar unse cu oameni in pozitiile necesare.

De muscat au muscat pseudo-profesionistii, cei vesnic nemultumiti de pachetul de beneficii, de responsabilitati sau de sistemul de management impus. Lipsiti de o coloana vertebrala proprie au erodat in timp increderea angajatilor in potentialul companiilor de a mentine ritmul. Parte in interes personal, parte pentru a-i ajuta pe unii, altii sa ajunga usor in pozitii cheie, fara sa sustina cu abilitatile proprii performanta necesara.

Apoi a muscat criza. Calculele sau panica dupa caz au facut sa fie inlaturati adeseori liderii si strategii, oameni scumpi si buni, aducandu-se in loc oameni mai putin pregatiti, in alte cazuri chiar cumulandu-se functiuni de dragul reducerii costurilor. Asa se face ca inertia afacerilor, cea care ii facea pe angajati linistiti cu privire la performantele lor, la locul lor de munca, s-a transformat in ultimii ani in scartaieli si paraituri.

Asa se face ca acum angajatii ridica din umeri pentru ca realmente nu stiu sa-si desfasoare activitatea sau sa ia decizii pe care, mai mult, sa si le asume, pentru simplul motiv ca nu au fost invatati in acest sens, asa se face ca liderii echipelor arata cu degetul catre oamenii lor sau catre mediul exterior pentru nereusitele business-ului.

Recunosti situatia? Nu e unicat, dimpotriva, senzatia e ca se generalizeaza, fapt ce ne duce intr-o directie totalmente gresita din care nu ne va putea aduce nimeni inapoi pentru ca vom fi mult prea departe ca sa mai ajunga cineva la noi sa ne traga pe drumul cel bun.

Experienta te invata, te caleste si te impinge inainte. Dar cel care iti da un real sut in fund ca sa evoluezi este feedback-ul celor cu care lucrezi sau traiesti, celor care ajung sa te pretuiasca intr-atat incat sa-ti spuna parerea lor despre tine si faptele tale. Feedback-ul te ajuta sa-ti pastrezi directia sau s-o corectezi atunci cand te departezi de trasa ideala. Tocmai de aceea el este atat de scump, pentru ca este atat de important. Un exemplu, companiile platesc bani grei pentru ca echipe de consultanti sa isi vare nasul in treburile lor si sa le spuna daca merg intr-o directie buna sau nu, daca si ce ar trebui sa imbunatateasca in procesele interne.

Bine, sa nu intram totusi in zona de business si consultanta ci sa ramanem in zona individului. Orgoliul ne spune sa ascultam doar de noi, precautia ne face sa aplecam urechea si spre spusele celorlalti. Aici incerc sa punctez un lucru esential in primirea unui feedback: disponibilitatea de a asculta, de a nu face ca ceea ce ne intra pe o ureche sa ne iasa pe cealalta. Atat de putin si totusi esential. De cate ori s-a intamplat asa sau, mai rau, sa reactionam la cele auzite incercand sa-i convingem pe interlocutori ca nu au dreptate sau dezvoltand subiectul?

Atunci cand primim feedback este esential sa ascultam ceea ce omul din fata noastra are de spus, sa multumim frumos si sa decantam informatia in liniste. Singuri. Pentru ca ceea ce am primit nu e un bun negociabil sau discutabil. Este un cadou pe care il primim fara sa dam nimic in schimb si care, folosit cu pricepere, inseamna acel sut in fund de care aminteam inainte. Inestimabil. Nu-i strica valoarea prin discutii sterile, nu face nimic ce ar putea determina pe cel/cea din fata ta sa nu-ti mai dea feedback curand sau vreodata. Ia-l asa cum e si foloseste-l in favoarea ta. Fie ca e o confirmare a actiunilor tale, fie ca e un sfat, bun sau mai putin bun, de tine depinde sa il asimilezi experientelor tale in vederea celor viitoare.

Intr-un articol viitor voi reveni cu sfaturi si informatii despre cum trebuie sa arate un feedback bun, un feedback cu adevarat valoros.

La 140 de ani de la infiintarea sa si avand o prezenta la nivelul a 72 de tari din intreaga lume, gigantul serviciilor financiare Deutsche Bank tinteste din nou spre un alt nivel unde spera sa atinga consistenta si exclusivitatea specifica superbrandurilor globale.

Cum repozitionarea implica procese complexe de modificare a perceptiei clientilor si publicului larg asupra companiei, gigantul financiar a decis parasirea zonei de vizibilitate a numelui de brand pentru a intari elementele componente ale personalitatea brandului. Pentru atingerea acestui obiectiv Deutsche Bank a eliminat propriul nume din logo, transformarea fiind urmatoarea:

Scopul este atingerea unui nivel de perceptie din partea clientilor si nu numai similar celorlalte branduri globale dar si accentuarea personalitatii brandului, logo-ului: precizie, pasiune si inteligenta. Stari care in conditiile existentei denumirii companiei in sigla veche nu ieseau in evidenta.

Pe site-ul companiei se gaseste o afirmatie care spune “Brandurile puternice evoca emotii puternice. Astazi clientii cauta personalitate in business-uri asa cum cauta personalitate in oamenii din jur. Noua sigla ii ajuta pe oameni sa decida in cine au incredere, pe cine admira si cu cine aleg sa lucreze”.

Deutsche Bank a fost infiintata in ianuarie 1870 la Berlin, ca banca specializata in comert extern. Intre timp a ajuns cea mai mare banca din Germania si una dintre cele mai importante institutii financiare la nivel mondial, pentru care lucreaza 81.000 de angajati in 76 de tari. Misiunea companiei este “We compete to be the leading global provider of financial solutions for demanding clients creating exceptional value for our shareholders and people“.

Articolul de astazi nu are de-a face cu criza, cu restructurarile sau cu reducerile de costuri care sunt, pana la urma, metode de a trece cu bine peste perioada dificila. Articolul de astazi ridica o problema vitala pentru companii, anume acei angajati care sunt un pic cam prea indispensabili firmei care, in absenta lor, este blocata din punct de vedere functional, punand astfel in pericol insasi existenta ei.

Este binecunoscuta vorba care spune ca cine detine informatia, detine puterea. Iata cateva exemple de angajati care detin informatie:
- administratorul de retea care stie parolele serverelor si felul in care e construita reteaua companiei;
- programatorii care realizeaza aplicatii software;
- responsabilul cu arhitectura IT a companiei;
- achizitorul care negociaza cu anumiti parteneri si plaseaza comenzi catre acestia;
- reprezentantul de vanzari responsabil pentru relatia cu un client important.

Pana aici nimic in neregula. Informatia e bine localizata. Problema apare cand informatia este tinuta pentru sine si nu pusa la dispozitia altor oameni cu drept de delegare sau decizie in companie. Ce facem in cazul in care administratorul de retea e calcat de autobuz? Sau daca programatorii ne lasa cu fundul in balta fara nicio documentatie pentru aplicatia realizata? Sau daca responsabilul cu arhitectura are o atitudine de primadona si pune astfel piedici dezvoltarii tehnice a companiei? Dar daca achizitorul e singurul care i-a vazut la fata pe cei de la furnizorul numarul 1 de la care cumpara produse sau servicii? Similar, ce facem in cazul in care relatia cu cel mai important client e mentinuta de un singur om de-al nostru si acesta pleaca din companie?

Blocajul poate sa apara atat in urma unor actiuni ostile ale angajatilor (securizarea locului de munca, razbunare, santaj) dar si in urma unor evenimente normale (accident, vacanta, oferta de munca mai buna). In cazul primadonelor, cand raul s-a produs sau e pe cale sa se produca, masurile trebuie sa fie rapide: preluarea informatiei sau generarea ei si punerea pe faras a acelor angajati. In celelalte cand situatia se reduce la un “risc de business: potential” masurile sunt de documentare a activitatilor acelor angajati, fie ele descrierea algoritmilor si codului de programare, manuale de utilizare pentru diferite sisteme si operatiuni din cadrul organizatiei sau participarea in echipa la intalnirile de business cu partenerii. Alta solutie ar fi, dupa caz, outsourcing-ul catre companii care in mod sigur ar doi-trei oameni dedicati activitatilor pentru care ar fi fost angajat un om de catre organizatie.

Informatia trebuie deci protejata, nu localizata la nivelul individului. Si trebuie protejata tocmai prin punerea ei la dispozitia altor cateva persoane din staff-ul companiei asa incat la nevoie trecerea ei de la un angajat la altul sa se faca cat mai repede si mai complet.

35% din companiile aflate in topul Fortune 500 mondial au fost active pe Twitter anul trecut, adica au scris macar un tweet pe luna. Procentul pare mare dar este vorba de doar 175 din cele mai mari 500 companii din lume. Ne-am fi asteptat la mai mult, nu?

Iar 47 de companii dintre cele active provin din top 100 unde e normal ca marketerii sa ia in considerare si social media. Raman insa 128 de companii din urmatoarele 400, care au cont de Twitter. Foarte putin daca ne gandim ca desi sunt 500, ele sunt totusi comparabile ca dimensiune. Sunt crema economiei mondiale.

Patru din primele cinci corporatii sunt chiar foarte active pe Twitter: Walmart, Chevron, ConocoPhillips si General Electric in vreme ce a cincea, Exxon, nu da importanta twitteringului. Pe industrii, asigurarile si industria alimentara sunt cele mai active pe Twitter, restul aflandu-se la mare distanta de performere.

Doar 110 companii au si blog corporate dar peste 300 folosesc video-blogging-ul pentru a comunica (310). E drept, aici sunt incluse si canalele video gen YouTube si blogurile externe specializate.