Experienta te invata, te caleste si te impinge inainte. Dar cel care iti da un real sut in fund ca sa evoluezi este feedback-ul celor cu care lucrezi sau traiesti, celor care ajung sa te pretuiasca intr-atat incat sa-ti spuna parerea lor despre tine si faptele tale. Feedback-ul te ajuta sa-ti pastrezi directia sau s-o corectezi atunci cand te departezi de trasa ideala. Tocmai de aceea el este atat de scump, pentru ca este atat de important. Un exemplu, companiile platesc bani grei pentru ca echipe de consultanti sa isi vare nasul in treburile lor si sa le spuna daca merg intr-o directie buna sau nu, daca si ce ar trebui sa imbunatateasca in procesele interne.

Bine, sa nu intram totusi in zona de business si consultanta ci sa ramanem in zona individului. Orgoliul ne spune sa ascultam doar de noi, precautia ne face sa aplecam urechea si spre spusele celorlalti. Aici incerc sa punctez un lucru esential in primirea unui feedback: disponibilitatea de a asculta, de a nu face ca ceea ce ne intra pe o ureche sa ne iasa pe cealalta. Atat de putin si totusi esential. De cate ori s-a intamplat asa sau, mai rau, sa reactionam la cele auzite incercand sa-i convingem pe interlocutori ca nu au dreptate sau dezvoltand subiectul?

Atunci cand primim feedback este esential sa ascultam ceea ce omul din fata noastra are de spus, sa multumim frumos si sa decantam informatia in liniste. Singuri. Pentru ca ceea ce am primit nu e un bun negociabil sau discutabil. Este un cadou pe care il primim fara sa dam nimic in schimb si care, folosit cu pricepere, inseamna acel sut in fund de care aminteam inainte. Inestimabil. Nu-i strica valoarea prin discutii sterile, nu face nimic ce ar putea determina pe cel/cea din fata ta sa nu-ti mai dea feedback curand sau vreodata. Ia-l asa cum e si foloseste-l in favoarea ta. Fie ca e o confirmare a actiunilor tale, fie ca e un sfat, bun sau mai putin bun, de tine depinde sa il asimilezi experientelor tale in vederea celor viitoare.

Intr-un articol viitor voi reveni cu sfaturi si informatii despre cum trebuie sa arate un feedback bun, un feedback cu adevarat valoros.

Scriam saptamana trecuta despre actiunea, laudabila, a liceenilor de la Grigore Moisil de a igieniza imprejurimile Lacului Morii din Bucuresti (vezi articolul intreg aici). Ei bine, la momentul actiunii, celor 200 de elevi li s-au alaturat alti 100 de voluntari, parte din ei chiar dintre oameni ce se aflau in momentul respectiv in parc.

Rezultatul actiunii: 12,8 tone de deseuri menajere!! si 1,68 tone de PET-uri!! Doar de pe malul nord-estic al lacului, de la baraj la insula.

Bravo! Un sincer bravo liceenilor care si-au rupt aproape o zi intreaga pentru aceasta colectare. Respect!

Articolul de astazi nu are de-a face cu criza, cu restructurarile sau cu reducerile de costuri care sunt, pana la urma, metode de a trece cu bine peste perioada dificila. Articolul de astazi ridica o problema vitala pentru companii, anume acei angajati care sunt un pic cam prea indispensabili firmei care, in absenta lor, este blocata din punct de vedere functional, punand astfel in pericol insasi existenta ei.

Este binecunoscuta vorba care spune ca cine detine informatia, detine puterea. Iata cateva exemple de angajati care detin informatie:
- administratorul de retea care stie parolele serverelor si felul in care e construita reteaua companiei;
- programatorii care realizeaza aplicatii software;
- responsabilul cu arhitectura IT a companiei;
- achizitorul care negociaza cu anumiti parteneri si plaseaza comenzi catre acestia;
- reprezentantul de vanzari responsabil pentru relatia cu un client important.

Pana aici nimic in neregula. Informatia e bine localizata. Problema apare cand informatia este tinuta pentru sine si nu pusa la dispozitia altor oameni cu drept de delegare sau decizie in companie. Ce facem in cazul in care administratorul de retea e calcat de autobuz? Sau daca programatorii ne lasa cu fundul in balta fara nicio documentatie pentru aplicatia realizata? Sau daca responsabilul cu arhitectura are o atitudine de primadona si pune astfel piedici dezvoltarii tehnice a companiei? Dar daca achizitorul e singurul care i-a vazut la fata pe cei de la furnizorul numarul 1 de la care cumpara produse sau servicii? Similar, ce facem in cazul in care relatia cu cel mai important client e mentinuta de un singur om de-al nostru si acesta pleaca din companie?

Blocajul poate sa apara atat in urma unor actiuni ostile ale angajatilor (securizarea locului de munca, razbunare, santaj) dar si in urma unor evenimente normale (accident, vacanta, oferta de munca mai buna). In cazul primadonelor, cand raul s-a produs sau e pe cale sa se produca, masurile trebuie sa fie rapide: preluarea informatiei sau generarea ei si punerea pe faras a acelor angajati. In celelalte cand situatia se reduce la un “risc de business: potential” masurile sunt de documentare a activitatilor acelor angajati, fie ele descrierea algoritmilor si codului de programare, manuale de utilizare pentru diferite sisteme si operatiuni din cadrul organizatiei sau participarea in echipa la intalnirile de business cu partenerii. Alta solutie ar fi, dupa caz, outsourcing-ul catre companii care in mod sigur ar doi-trei oameni dedicati activitatilor pentru care ar fi fost angajat un om de catre organizatie.

Informatia trebuie deci protejata, nu localizata la nivelul individului. Si trebuie protejata tocmai prin punerea ei la dispozitia altor cateva persoane din staff-ul companiei asa incat la nevoie trecerea ei de la un angajat la altul sa se faca cat mai repede si mai complet.

Aparent un sport de contact, rugby-ul e un joc frumos in care gasesti de toate: aer curat, iesire in oras, socializare, puncte marcate, drop-goluri, strategie, atac, aparare, greseli, poze, prieteni.. Bineinteles, vorbesc din postura spectatorului. Sambata voi fi la meci. Va recomand si voua, pentru cele de mai sus si cine stie ce mai descoperiti acolo. Poate o noua pasiune!

Hai Romania!

Am mai scris un articol despre rugby in trecut, link-ul aici.

Citind un articol despre Bing, motorul de cautare al lui Microsoft, m-am intrebat ce mai face Bing? (eu fiind utilizator obisnuit al serviciilor Google). Asa ca am deschis bing.com. Arata binisor. La capitolul cautari pe web nu mi s-a parut deosebit, chiar as inclina un pic spre Google, rezultatele parandu-mi-se ceva mai relevante cu acesta din urma dar la cautarea de imagini si video am zis WOW! Mi-a adus instant pe ecran exact ceea ce vroiam. Iar la cautarea de inregistrari video puteti vedea clipul direct in pagina cu rezultate, organizate ca si imaginile in Thumbnails. Puteti incerca.

In aceasta seara am mai descoperit insa ceva. Un site unde poti face aceeasi cautare simultan cu Bing si Google iar rezultatele sunt afisate pe acelasi ecran. Ai practic 2-in-1. De doua ori mai multe rezultate (mie mi-au adus linkuri diferite) la o singura cautare. Incercati asadar http://www.bing-vs-google.com.

Astept parerile voastre.

Scriam in articolul de alaltaieri, printre altele “Google este preferatul romanilor la cautari online, cu un zdrobitor 97,16%. La mare distanta se afla Yahoo, cu putin peste un procent (doar 1,44%), iar pe locul 3 se situeaza Bing cu 0,42%.”

Cred ca le este dat celor de la Carrefour sa fie clientii mei pe blog (articolul precedent, aici) asa cum eu sunt clientul lor in magazin. Momentan sunt in starea de intentie de cumparare a unui storcator de citrice electric – desi daca mai intarzii mult va trece sezonul citricelor, asa ca am luat raftul la pas. Am gasit doar doua produse, un no-name la treizeci si ceva de lei si un Philips la 94,9 RON. Doua priviri scurte pe eticheta produsului dar cum nu aveam de gand sa cumpar in aceasta seara am dat sa plec.

La capatul culoarului, ce-mi da ochilor sa vad? Promotie Philips, semnalizata corespunzator, cu parca trei produse la promotie, printre ele storcatorul dinainte (am verificat codul, veti vedea de ce..). Pretul? 99,9 RON. Asa deci, va trebui sa astept terminarea promotiei ca sa cumpar la un pret mai mic..

In capatul opus de magazin, alta surpriza.. O stiva de cofraje mari cu oua. Intrand in sectorul FMCG n-o sa mai dau marca ca producatorul poate nu are nici o vina. Data expirarii oualelor? 7 ianuarie. No comment. Daca o sa vad saptamanile viitoare oameni galbeni la fata o sa stiu de la ce li se trage..

Scriam intr-un articol anterior despre Voce Online, serviciu de telefonie VoIP de la Romtelecom. Pentru cei care l-au incercat dar si pentru cei care nu au facut-o inca, iata cateva sugestii pentru ca experienta de convorbire sa fie cat mai placuta:

i. daca interlocutorul nu te aude foarte bine, poate fi din cauza microfonului tau. Deasupra receptorului verde se gasesc atat butonul de pornit/oprit pentru microfon cat si indicatorul de volum pentru acesta. Joaca-te un pic cu acest indicator de volum pentru microfon pe axa stanga-dreapta. Eu de exemplu, avand microfonul integrat in camera web deci la oarece distanta de gura il mut in pozitia maxim-dreapta.

ii. in meniul Setari (butonul cu roata dintata) gasesti in tabul “General” un alt indicator al calitatii sunetului avand denumirea “Codare Speex”; similar punctului de mai sus, muta-l la dreapta (valoare 10); codecul va folosi mai multa banda pentru voce, oricum nesemnificativa fata de majoritatea conexiunilor la Internet din Romania. Speex este un codec audio care foloseste rate de transmisie intre 2 kbiti/s si 44 kbiti/s. Oricum sunt putini asa ca foloseste-i pe toti.

iii. daca folosesti Voce Online ca sa fii si sunat, trebuie sa ai in vedere ca pot fi momente in care nu esti autentificat si neavand browser-ul deschis la pagina respectiva nu poti fi gasit. Foloseste o aplicatie SIP (de ex. X-Lite, link pt download in Setari > SIP) pe care trebuie insa sa o downloadezi, instalezi si configurezi singur. Avantajul este ca poti seta aplicatia sa porneasca odata cu calculatorul si cata vreme detecteaza o conexiune Internet sta la randul ei autentificata si conectata la server asteptand apeluri. Dezavantajul este ca nu poti vedea creditul si nici incarca credit prin intermediul ei, trebuind sa intri pe pagina web a Voce Online. Revin intr-un articol viitor cu detalii despre configurarea X-Lite.

iv. legat tot pentru momentele in care nu esti disponibil, daca ai casuta vocala activata ii taxezi pe cei care te cauta. Daca tii sa nu se intample asta si nu ai nevoie de mesajele vocale poti sa debifezi casuta vocala in Setari > Redirectionare > Redirectionare apel unde poti alege intre “numarul de telefon VoIP” si celui care te suna ii este redat un mesaj “numarul apelat nu este disponibil” sau “numar de telefon” si poti indica numarul catre care sa fie redirectionate apelurile. Atentie caci cine te suna plateste (daca e cazul) apelul catre numarul tau iar tu redirectionarea (apelul) catre numarul pe care il specifici. Va trebui sa iti reincarci creditul ca sa tii redirectionarea deschisa.

Revin cu alte sugestii. Spor la convorbiri!

Tot am scris ieri despre drumul nebunilor, adica DN1, iata si continuarea constand intr-o harta de risc a accidentelor dupa judetele tarii, unde cu verde sunt marcate judetele cu riscul cel mai mic de implicare intr-un accident de circulatie, cu galben judetele cu risc mediu iar cu rosu cele in care ochii trebuie sa fie si in fata si in spate si in laterale ca nu stii de unde vine nebunu’..

Harta merita cateva consideratii si mai ales observatii:

- in realizarea ei (calculele nu le-am facut eu, m-am ocupat doar cu redesenarea hartii) riscul per fiecare judet este definit ca procentul provenit din raportul dintre numarul de autoturisme inmatriculate in judetul respectiv si numarul de accidente rutiere care au avut loc in acel judet;
- afirmatia de mai sus justifica marcarea cu rosu = risc crescut pentru Brasov, Sibiu, Arad, Arges, Bacau, Neamt care sunt judete foarte tranzitate ceea ce face ca numarul de autoturisme in miscare sa fie mult mai mare decat numarul inmatriculatelor; dar de ce-or fi iesit cu rosu Braila, Galati unde sunt mai multe carute decat masini.. Constanta este iarasi ok caci este judet turistic, dar Satu Mare?!..
- Prahova ne surprinde ca este in zona cu risc mediu dat fiind traficul de masini dar cred ca pe undeva este corect pozitionata, de cand au crescut limitele de viteza in localitati parca se merge mai ordonat intre Capitala si munti, poate pentru driverii de masini puternice e mai acceptabil sa coboare pana la 80-90km/h decat pana la 50-60.. bine, sunt si exceptiile de care spuneam in articolul de ieri cand parca mergeam toti ca descreieratii..
- soselele cele mai insangerate sunt DN2 Bucuresti-Suceava, DN7 Deva-Arad, DN13 Brasov-Targu Mures si DN1 Bucuresti-Brasov, plus cele doua autostrazi ceva mai lungi unde se petrec rar accidente dar cand sunt, sunt din-acelea serioase cu masini lovite in lant..

A fost un timp, destul de indelungat, cand, pentru tinerii vremii, singura varianta de socializare, de schimbare a ideilor, a parerilor in grupuri mai mari a fost Cenaclul Flacara. Libertatea de exprimare era doar un vis, imposibil de descris in cuvinte din cauza sistemului diabolic care te facea sa nu stii cine iti este prieten si cine posibil dusman. De asemenea posibilitatile de informare erau limitate, programul TV reducandu-se la doar cateva ore zilnic, cinematografele ruland filme sovietice iar publicatiile fiind in totalitate ocupate cu articole socialiste.

Au fost premisele favorabile nasterii in 1973 a Cenaclului Flacara, de aparitia lui legandu-se numele poetului Adrian Paunescu. Spectacolele legate in turnee ce includeau toate localitatile semnificative din tara aveau atat tenta culturala cat si de manipulare din partea regimului comunist. Au fost un succes prin faptul ca strangeau intr-un mediu oarecum liber si de masa tineri, idei, atitudini, o euforie si o pasiune ce contrastau cu formalismul serbarilor din fiecare 23 august.

Dincolo de manipulari si cantari ale marilor succese ceausiste, poeziile lui Eminescu au facut cariera pe muzica folk iar Cenaclul i-a facut cunoscuti pe Mircea Vintila, Vali Sterian, Vasile Seicaru, Stefan Hrusca sau Tatiana Stepa pentru melodiile, poeziile sau cantecele lor. Printre ele s-au strecurat din cand in cand si texte care vorbeau despre lipsuri, frig, nevoi dar erau atat de bine disimulate incat nici cei mai crunti cenzori nu le sesizau.

Cenaclul a fost desfiintat in 1985 dupa mai bine de 1.600 de spectacole ca urmare a unor incidente ivite la Ploiesti si soldate cu sase morti si mai multi raniti. In acea seara de iunie o furtuna puternica s-a abatut asupra orasului si de aici parerile se impart. Se poate ca Adrian Paunescu sa fi cerut multimii sa ramana in tribune la inceperea furtunii, se poate sa fi cerut spectatorilor sa plece iar ei au refuzat, cert e ca furtuna a distrus reteaua electrica lasand stadionul in bezna iar panica din intuneric a dus la dezastru. Cenaclul a fost desfiintat, Adrian Paunescu interzis iar folkul pus la zid in anii ce au urmat.

Se apropie sarbatorile iar magazinele din strada sau din mall-uri isi asteapta cumparatorii cu o varietate de produse disponibile in stoc. O varianta pentru a scapa de aglomeratia specifica lunii decembrie este cumpararea produselor in mediul online.

Avantaje, cu nemiluita, mentionez aici doar: zeci, chiar sute de magazine pentru fiecare categorie de produse; timp sa cautam – depinde doar de noi – incomparabil mai mult decat daca iesim in oras la cumparaturi; livrare la domiciliu sau la posta, ceea ce poate fi inca convenabil sau, de ce nu, ridicarea produselor de la sediul magazinului online ca sa scapam de taxele de transport.

Dezavantaje: ar fi si ele destule dar pot fi sumarizate in trei cuvinte: lipsa de incredere: in nume, in livrarea la timp, in livrarea produsului comandat, in corectitudinea facturii, in disponibilitatea produsului, si lista ar putea continua.

M-as opri astazi la ultimul dintre ele, anume stocul. Lipsa de incredere in disponibilitatea reala a produselor cred ca este mai mare decat cea in siguranta platii cu cardul. Pentru ca sunt frecvente cazurile in care plasam comanda pe net pentru un produs ca sa fim instiintati apoi telefonic ca articolul ales nu este disponibil.

Dincolo de reclama mincinoasa si ea destul de frecventa ce consta in promovarea pe site-uri a unor produse la preturi de dumping ce duc la zeci-sute de comenzi doar pentru ca agentii de vanzari sa poata propune clientilor interesati alte produse strategice ale firmei sub aparenta lipsa de stoc a produsului promovat agresiv, avem reala lipsa de stoc invizibila clientului sau mai rau, ascunsa cumparatorului printr-un mesaj indolent “stoc disponibil” sau “produs in stoc”.

Proprietarii magazinelor online ar trebui sa acorde o importanta mai mare acestui aspect fie prin tinerea unui stoc minim pentru fiecare produs din site, fie printr-un contract bun cu furnizorii prin care acestia sa garanteze comerciantului online cantitati disponibile pentru acesta, mai mici sau mai mari, in functie de articol.

Neonorarea comenzilor creeaza rapid frustrare, neincredere si apoi refuz fata de achizitia online, lucru ce dauneaza si magazinului online si importatorului si brandului implicat intr-un astfel de eveniment nedorit, ca sa nu mai spunem cumparatorului.