Acum aproape 100 de ani romanii s-au strans la Alba Iulia sa-si strige independenta, sa-si strige libertatea. Nu unul, nu 50, nu 100, ci 100.000 de oameni veniti din toata romanimea au pus piatra de hotar a statului din care facem acum parte. Studenti scoliti la Paris, medici, preoti, soldati, tarani au infaptuit poate cea mai de seama fapta din istoria noastra: si-au luat soarta in mana. Au jucat mare si au reusit. Dorinta colectiva a devenit realitate: autonomie, libertate.

Sa ne gandim un pic care erau conditiile de atunci: drumurile erau desfundate iar oamenii ajungeau de la A la B pe jos sau cu carutele celor plecati la targuri; ziarele erau de fapt pagini tiparite utile doar catorva care erau puteau deslusi cuvintele scrise; pamanturile erau in majoritatea lor nelucrate din cauza razboiului. Primul razboi mondial. Sa ne aducem aminte, primul razboi mondial se incheiase prin actul de armistitiu pe 11 noiembrie, la ora 11:00. Razboi in care Romania pierduse, atentie, 880.000 de soldati. Enorm, aproape jumatate din populatia masculina a principatelor. Langa acestia fusesera ingropati alti 275.000 civili. Sa nu uitam nici unirea Basarabiei cu Romania din martie 1918, nici pe cea a Bucovinei cu Tara din 15 noiembrie.

E usor de dedus ca in acele conditii cuvantul libertate iesea prin toti porii romanilor, varstnici sau tineri, scoliti sau nu, cu functii sau oameni simpli, din Transilvania, Banat, Moldova ori Muntenia. Libertatea era o stare de spirit, o nevoie ce trebuia acoperita si recunoscuta de lumea intreaga. Va invit ca dupa terminarea acestor randuri sa cititi Declaratia de la Alba Iulia, este cutremuratoare.

Au urmat Antonescu, Dej, Ceausescu. Libertatea le-a fost luata romanilor, generatie dupa generatie gustul ei a devenit tot mai fad pana la a disparea cu desavarsire. Personal am prins doar un pic din ceea ce se numea comunism, gandindu-ma la ce am trait si ce am putut asimila la varsta aceea. Dar sunt sigur ca de 20 de ani doar ne amagim ca stim din nou ce este libertatea, sunt sigur ca nici cat un varf de unghie nu simtim acelasi lucru pe care l-au simtit si trait oamenii din 1918 de la Alba Iulia. Ceea ce ne face sa privim ziua de 1 decembrie cu bucurie pentru evenimentele de acum un secol, pe de alta parte cu neincredere ca semeni care se auto-intitulau romani au fost in stare de asa ceva. Libertatea ca stare de spirit nu ne e data noua. Libertatea ca stare de spirit e doar a lor, a strabunicilor pe care poate i-am cunoscut ori ba, pe care poate i-am ascultat ori ba.
 
Iata linkul la care puteti citi Declaratia de la Alba Iulia (pe Wikipedia)
 

Personajul din imagine.. l-am vazut & pozat la Nisa, la sfarsitul lui octombrie 2011. Ce ma face sa va povestesc despre el? Iata: a ajuns la locul cu pricina, si-a asezat boccelutele pe jos si a inceput sa astepte. Sa primeasca bani, bineinteles. Destul de curand dupa instalarea la punct fix si-a facut aparitia un domn, tanar, in uniforma de politist. L-a zorit oarecum asa ca am zis ca l-o trimite de acolo, scena petrecandu-se pe Rue Massena, artera pietonala plina de terase (unde ne si aflam de altfel la masa).

Dupa cateva momente am zarit si masina de politie stationata cativa metri mai incolo, catre care de altfel s-a si indreptat bietul om de-am zis ca il ridica si-l duc la sectie. Ni sa parut ciudat ca s-a dus singurel adica fara sa-si ia si lucrurile dar ne-am linistit rapid. Omul a marcat banii la sofer, masina baietilor de la Police Comunale a plecat rapid iar el s-a intors agale la lucrurile lasate in urma cu 2 minute inainte.

S-a asezat tacticos si s-a pus pe asteptat. Nu foarte mult pana la primii banuti lasati sa cada in cutia de conserve pe care o tinea dinaintea lui. De la o doamna insotita de, probabil, fiul sau nepotul ei, care avea probleme. Fotografie realizata de pe locul unde inainte stationase masina de politie, scena vazand-o de la terasa ce apare in planul doi al imaginii.
 

 

Celebrul big-band Duke Ellington Orchestra revine in Romania intr-un concert special la Sala Palatului din Capitala! Muzica lui Ellington a schimbat lumea… Ducand mai departe traditia „Ducelui”, orchestra sa va asteapta saptamana viitoare, pe 10 noiembrie cu doua ore de jazz pur, un vintage Ellington formidabil! O noapte cu amintiri din anii ’40! Concertul incepe de la ora 20.30, iar accesul este permis de la ora 19.30.

Cand spui Duke Ellington Orchestra, vorbesti de o intreaga istorie a jazzului. Cei 16 muzicieni de exceptie care o compun si-au asumat misiunea de a duce mai departe mostenirea marelui Duke. Compozitor prolific, Ellington a creat peste doua mii de piese, inclusiv celebrele “Take the A-Train” si “It Don’t mean a Thing (If It Ain’t Got That Swing)”. Swing-ul, ce a redefinit stilul de jazz al anilor ‘30, a coincis ca nastere cu aparitia marilor orchestre (Big Bands), in frunte cu cea a clarinetistului Benny Goodman, “The King of Jazz”. El a inclus in orchestra sa si muzicanti de culoare, trecand peste segregatia rasiala. Alta mare orchestra era aceea a lui Fletcher Henderson, al carei punct forte erau improvizatiile individuale. In aceasta perioada de aur a genului, pianistul Duke Ellington si-a pus bazele orchestrei sale, pe care a condus-o pana in anul disparitie sale (1974).

Desi Duke Ellington Orchestra de azi se intoarce cu reprezentatia sa la originile jazzului classic, diversitatea pieseler interpretate este incredibila, fascinanta, o intalnire a contrastelor. Un concert viu, destinat unui public de jazz care vrea sa zambeasca, ce recapituleaza magistral piese de rezistenta precum Take The A Train, Cotton Club Stomp, Black and Tan Fantasy, Lush Life, The Mooche, Harlem Airshaft, Satin Doll, The Minor Goes Mugging, Sophisticated Lady, Caravan, Two For One, In a Sentimental Mood, Johnny Come Lately, Jack The Bear, Mood Indigo sau It Don’t Mean A Thing If It Ain’t Got That Swing.

Palmaresul orchestrei este unul impresionant. In 2007, au traversat patru continente cantand muzica lui Duke Ellington. Au fost cap de afis la prestigiosul Festival de Jazz din Tokyo si la Festivalul de Jazz Cape May (unul dintre cele mai longevive festivaluri de jazz din SUA). In 2008, trupa si-a prelungit turneul in Japonia, Porto Rico si pe Coasta de Vest a Statelor Unite. Au bifat cele mai faimoase cluburi de jazz de pe mapamond, precum Jazz Alley din Seattle, Blues Alley din Washington, Billboard Clubs din Jappnia, Blue Note din New York si Nagoya. Anul 2008 a consemnat de asemenea intoarcerea la Cotton Club Tokyo si spectacolul de inchidere al prestigiosului Heineken Jazz Festival.

In 2009, Duke Ellington Orchestra a revenit in Japonia, unde a cantat alaturi de Orchestra Simfonica din Colorado si de Orchestra Simfonica din Austin. Au finalizat un turneu in Orientul Indepartat, care a inclus Taiwanul si au avut prima aparitie in China. In luna mai, au inregistrat primul disc din ultimii treizeci de ani. Orchestra a avut un an excelent si in 2010: un turneu european, ce a inclus spectacole in Rusia, Finlanda, Estonia, Republica Ceha, Romania. S-au intors in Japonia si China cu un spectacol prezentat in cadrul Festivalului de Jazz de la Beijing si au cantat alaturi de Orchestra Simfonica din Indianapolis si cea din Utah. Anul acesta, Duke Ellington Orchestra a revizitat Japonia si Europa (Grecia, Slovacia, Ungaria, Germania, Portugalia). Au cantat in cadrul Macau International Music Festival si Gold Key Jazz Festival din Myrtle Beach, CA. Alte opriri: Filarmonica din Buffalo, Ateneul din Detroit si din Ft. Worth.

Pentru concertul de la Bucuresti, orchestra va canta sub bagheta dirijorului si pianistului Tommy James. Nascut intr-un mic orasel din apropierea New Yorkului, intr-o familie fara legaturi cu muzica, Tommy James s-a apropiat de ea ascultand-o initial in biserica si exersand la pianul vecinilor sai piese pe care le canta dupa ureche. Si-a dorit sa invete sa cante la orga, dar a primit primul sau pian la varsta de 8 ani, moment in care si-a inceput educatia formala cu acest intrument. Dupa liceu, a studiat la Scoala de Muzica din Manhattan, al carei absolvent al Sectiei de Compozitie Muzicala este. S-a alaturat Duke Ellington Orchestra in 1987, la invitatia personala a lui Mercer Ellington (fiul lui Duke Ellington). Intai ca pianist pentru un turneu european, si ulterior ca dirijor. A cantat alaturi de numerosi artisti, incluzandu-I pe Freddie Hubbard, Stanley Turrentine, Roy Ayers, Lionel Hampton si Savior Glover, Patti LaBelle, Roberta Flack, Manu Dibango, The Sylistics si Teddy Pendergrast.

Biletele, la preturi de 100, 140 si 180 lei pot fi achizitionate prin reteaua Eventim din magazinele Germanos, Orange, Vodafone, librariile Carturesti si Humanitas si prin intermediul site-uluiwww.eventim.ro. Tichetele pot fi achizitionate si in doua rate lunare, doar prin CardAvantaj, la sediul Events din Bd. Lascar Catargiu nr. 15 A, sau la sediul Eventim din str. Polona nr. 15.
 

Da, superficialitatea orbeşte. Este suficient să ajungi să ai un job la o firmă cu un nume ceva mai răsărit, este suficient să câştigi ceva mai mulţi bani decât consumi, este suficient să uiţi doar pentru o clipă de visele pe care le-ai avut odată. Se produce declik-ul aparent inofensiv pentru trup dar devastator pentru suflet. Practic te detaşezi de el, te detaşezi de ceea ce-ţi era odinioară drag. Visele tale de mărire, obstacolele pe care ţi le imaginai, puterea de care te credeai în stare ca să le depăşeşti, toate dispar ca prin minune şi, din păcate, fără să-ţi dai seama.

Te scoli dimineţa şi simţi plăcerea unei cafele fierbinţi, ieşi pe balconul firmei la o ţigară iar colegii îţi par tovarăşi de viaţă, primeşti un e-mail de felicitare de la un şef ori partener şi te simţi încă mai dornic, încă mai dispus să îi arăţi de ce eşti în stare. Viaţa devine uşoară, simplă…

Uiţi că odată îţi imaginai cum te băteai cu toată lumea să îi convingi că visul tău în viaţă este realizabil, nu mai vezi că drumul tău trece pe sub balconul pe care fumezi şi duce, de fapt, mult mai departe. Muntele tău dispare, efortul, transpiraţia se transformă într-o boare, câmpia luminoasă care ţi se întinde în zare este de fapt… un zid.

Trezeşte-te. Deschide ochii. Priveşte înlăuntrul tău. E sufletul tău care cere să iasă la soare.
 

Primita azi pe mail. Geniala. Distrati-va cat nu e prea tarziu!

Daca nu intelegeti ce este scris, atunci cu doua degete alungiti-va (trageti in lateral de coltul lor) ochii la stanga si la dreapta asa cum au chinezii din nastere. Vedeti rezultatul.

Bine, unora li s-a parut interesant si si-au zis sa iasa pe strada cu sloganul..

 
 
 
 
Later edit: Apropo de China, presupun ca stiti ca hartia a fost inventata in China. Dar stiati ca prima hartie era realizata din matase? Detalii aici.
 

 
Deci, daca eu ma apropii de intersectie cu masina si prin fata mea trece o pisica neagra care, dupa ce virez la dreapta trece din nou prin fata masinii.. e de bine sau sa ma ascund in casa?
 
 
 
 

 
Trebuie neaparat sa vedeti filmul de mai jos. Este absolut spectaculos. Povestim dupa aceea cine si cum l-a facut..
 
Pentru cei interesati, cantecul apartine celor de la Diamond Messages si se numeste Liquid Summer
 

Stiti ca emisiunile de la TV cu sporturi extreme incep si se termina cu mesajul “Nu faceti asta acasa”. Totusi iata mai jos o idee pentru amatorii de sky-diving care nu isi permit antrenamentele si orele de zbor specifice acestei placeri, hrana pentru adrenalina.

Va trebuie un depozit sau un hangar, un material plastic sau panza ca sa recreati cerul, spray-uri albe pentru nori, un extinctor, un calculator conectat la Internet si un proiector. Modul de asamblare si instructiunile de folosire le gasiti in filmul urmator dar promite sa fie fun.

L-am gasit pe canalul de YouTube al lui Google itself.

 
 
 
Si inca o chestie faina: Stiati ca cel mai mare leagan din lume are 70 metri inaltime? Detalii aici.
 

Ce fel de maimutoi: ca cel din imagine.

Cine are nevoie: eu

Cand am nevoie: cat mai repede
 
 
Cum:

varianta 4: merg la cineva/undeva (probabil intr-un magazin) si il tin ocupat cat realizam fotografiile
 
Scopul si durata: il imbrac in niste tricouri, il fotografiez si-l returnez in buna stare. aproximativ 30 minute ca sunt doar vreo 5 modele de tricouri

Deci: ma ajuta cineva cu un maimutoi din-asta caci nu stiu cum il cheama de fapt sau cu o legatura?

Daca aveti voi, familia voastra, prietenii vostri magazine de haine sau stiti o firma care produce, comercializeaza sau inchiriaza maimutoi din-astia, va rog sa imi spuneti.

Multumesc frumos,

Mihai
 

]]> http://mihaipintilie.ro/2010/12/10/am-nevoie-de-un-maimutoi/feed/ 1 http://mihaipintilie.ro/2010/12/09/cadouri-xxx-de-craciun/ http://mihaipintilie.ro/2010/12/09/cadouri-xxx-de-craciun/#comments Thu, 09 Dec 2010 11:09:34 +0000 admin http://mihaipintilie.ro/?p=1197

Baietii si fetele de la marketingul revistei Playboy, varianta americana, vin cu o propunere trasnet: adio reviste sub pat sau in debara, dosite in dulap sau aruncate pe sifonier. De-acum fetele merg cu tine in buzunar! Usor de zis, usor de facut: 250 de giga umpluti cu fotografii superbe ale nu mai putin de 650 de playmate-uri, intr-o carcasa subtire si eleganta. Iar pe langa fotografii mai sunt si ceva articole. Neh, neinteresante. Dar pe langa cei 250GB mai sunt alti 200 de giga pe care sa ii folosesti cum vrei tu. Ca doar n-o sa duci hard-disk-ul cu tine doar pentru poze. Suficient de interesanta ideea? Pare deodata cadoul perfect pentru Craciun..

650 de playmate-uri, 12 pe an, rezulta deci peste 54 de ani pe hard-disk-ul pe care il vedeti in imagine. Pretul: 300 de dolari. Eu zic ca nu e mult pentru intreaga istorie Playboy. La un click distanta..

]]> http://mihaipintilie.ro/2010/12/09/cadouri-xxx-de-craciun/feed/ 0