Ei, dac-ajungeti prin Sinaia cu copilul sau copiii dupa caz apai aveti de va feriti de parcul din Sinaia. Duceti-i in varful muntelui sa faca un pic de miscare, duceti-i in fundul Cumpatului sa aiba de unde se-ntoarce, dar nu-i duceti in parcul din Sinaia. Nu de alta dar nu mai plecati de acolo prea curand. Pentru ca parcul e asa de frumos si de ingrijit si cu fantana aruncand apa de-ti vine sa stai pe marginea ei si sa te bucuri de racoarea verii de la munte; pentru ca terasa e asa imbietoare (vedeti voi apoi la buzunare si ma opresc aici cu subiectul); pentru ca cei mici odata o zbughesc catre saltele si incep sa planga si sa se roage de tine ca vor si ei sa sara si sa se dea peste cap (3 RON = 5 minute, un pret fair, cu 10 minute le-ai asigurat pofta de mancare si somnul de dupa-amiaza), sau de seara, cele 4 saltele sunt deschise pana la 9 seara, dupa – aranjezi poate cu paznicul; pentru ca leaganele, balansoarele si toboganele sunt si mici si mari si trebuie sa le incerce pe toate, bineinteles.

Si pentru ca, si asta e noua, in parc sunt tiroliene – si nu una, ci doua! Una pentru mai mici, cealalta pentru mai mari. Inregistrarea de mai jos vi le arata pe amandoua, trebuie sa mentionez ca in cea mai putin inalta am vazut parinti si bunici cu copii in brate asa ca pregatiti-va. Cea mai de altitudine e pentru cei mari, o sa vedeti de ce. 10 RON cursa mi se pare cam mult dar cum la 3 ture primesti sa te dai una gratis costul mediu e acceptabil. Iar daca aveti rude sau prieteni prin Sinaia care sa va tina in brate, de luni pana vineri intre 17:00 si 18:00 e gratis – pentru sinaieni.

Spor la vizionat si vacanta frumoasa la Sinaia!

Sambata am fost la nunta. Eveniment social cu insemnatate pentru toate partile implicate. Pentru burlaci si domnisoare pierderea tovarasilor lor. Pentru cei casatoriti deja, intrarea proaspetilor insuratei in „lumea buna”. Ei, as. Casatoria nu schimba nimic in viata celor doi. Casatoria nu e nici o treapta urcata pe scara sociala, nici o treapta coborata in purgatoriul responsabilitatilor. Raman aceleasi terase, intalniri, meciuri, filme sau piese de teatru.

Pe termen lung insa, casatoria deschide o portita catre o lume cu totul noua, despre care nu poti invata decat din propria experienta; atat timp cat stai in afara ei, oricat ai asculta sau vedea, nu poti sa simti si trairile asociate faptelor. Este momentul in care apare un bebe, chiar dinainte sa se nasca. Abia atunci incep sa se schimbe prioritatile, grijile si celelalte obiceiuri pentru a pune la adapost Universul pe care te trezesti ca il dezvolti si in care totul se misca dupa reguli noi de care nu ai habar si pe care trebuie sa le accepti si inveti cu rabdare, intelegere si dragoste.

Abia atunci realizezi ca viata are un alt sens si ca o parte din ceea ce ai facut inainte este efemer; atunci realizezi ca viitorul familiei ca indivizi depinde atat de mult de altele pe care le-ai acumulat sau pe care ar fi trebuit sa le acumulezi in timp ca sa poti sustine acest Univers si fericirea lui. Pentru ca fericirea lui iti va deveni primul scop in viata.

Daca sunteti inca indecisi ce sa faceti cu viitorul vostru, uitati-va cu atentie la graficul de mai jos. Reprezinta evolutia salariului minim, repet minim, in 12 tari din Europa. Sursa informatiilor este Eurostat, organismul din cadrul Comisiei Europene insarcinat cu studiul vietii in Uniune deci datele sunt credibile. Si apoi mai ganditi-va daca vreti sa ramaneti in continuare in Romania.

(click pe grafice pentru a le mari)

Evolutia salariului minim in tarile Europene

Pentru o si mai buna orientare in spatiu, va puteti inspira si din urmatoarea reprezentare grafica, sunt si mai multe tari marcate:

Salariul minim actual in tarile Europene

Succes!

Nu este o domnisoara dar este super-pudica. Daca o atingi, inchide ochii. Daca insisti, lasa capul in jos. Daca ii faci rau, atunci parca vezi un tsunami, asa se propaga unda de soc in ea. Este o planta din regiunile tropicale si subtropicale ale Americii, Asiei si Africii care insa se adapteaza rapid la orice tip de sol. De aceea o poti gasi chiar si in centrele specializate in vanzarea plantelor de la noi.

Este o planta anuala, vesnic verde, cultivata ca o curiozitate – frunzele sunt asemanatoare frunzelor de feriga si se strang daca sunt atinse sau expuse la o flacara. Mai mult, lastarul se apleaca daca actiunea care o deranjeaza persista. Isi revine insa in 15-30 de minute. Noaptea, frunzele se pliaza in mod natural. Florile sunt mici, roz si cu puf, in forma de minge.

Se simte confortabil cu caldura moderata. Ii place lumina multa si chiar ceva soare direct. Insa vara, cand soarele este puternic, se umbreste. Ca fapt divers, mimosina, substanta extrasa din mimosa pudica, este cercetata de companiile farmaceutice in vederea folositii ei in diferite produse terapeutice.

Tocmai ii spuneam baietelului meu ca in curand va veni Mos Craciun si mi-am dat seama ca este ultimul an in care ii voi citi pe chip o anumita neintelegere data fiind frageda-i varsta. Si gandurile m-au purtat mai departe la Craciunurile traite care m-au invatat ca singurul care ramane acelasi este Mosu’ cu surprizele lui, cu bucuria Sarbatorii si caldura celor dragi. Erau pe atunci alte vremuri… pe care, probabil ca nu voi fi in stare sa le redau copilului meu. Aveam atat de putine fata de oferta de astazi , dar atat de mult printr-un anumit echilibru sentimental pe care Mos Gerila, cum era numit pe atunci Mos Craciun, nu-l putea tulbura. Era greu, parintii nostri stiu mai bine, iar daca ma incearca o oarecare nostalgie, asta poate pentru ca daca aveam o sticla de Pepsi la jumatate o pretuiam altfel, iar acadelele multicolore ma faceau sa simt din plin savoarea copilariei. Stiam sa multumim si sa ne bucuram pentru orice jucarioara pe care o primeam fara falsitate si buna cuviinta ci cu o traire autentica de copil fericit. Pe atunci parca si bunicii erau altfel. Ne erau alaturi si ne aplaudau pentru fiecare poezioara recitata si interpretata cu candoarea varstei. Si chiar credinta ca Mosu’ exista, eforturile parintilor nostri in sensul acesta, intrarea in rol si capacitatea de a-i face pe copii, an dupa an, sa nu se indoiasca de batranul cu tolba plina, povestesc o istorioara cu « a fost odata ca niciodata ».

Acum intri cu micutii tai intr-un supermarket si se intalnesc cu un raion intreg de dulciuri. Nu mai intind mana caci stiu ca datorita sentimentului de vinovatie de a nu le putea oferi timpul tau, pana la urma al lor, le umpli manutele de toate bunataturile. Mai are oare sens sa ma intreb, poate cel mult retoric, daca sufleteste am castigat sau nu? Probabil ca ne-am « tehnologizat » simturile, bucuriile sunt planificate in asa masura incat rezultatul se incadreaza implicit standardului impus. Am uitat multe, am uitat de noi, iar spontaneitatea a devenit un termen desuet. As vrea sa am capacitatea ca de Ajun sa ma asez la masa si sa-i scriu lui Mosu’ o scrisoare pe care sa o las sub brad, fara sa simt ridicolul gestului. Iar daca cutezanta mea de adult ar infrange bariera varstei, probabil ca i-as cere lui Mos Craciun sa ma faca pentru o zi copil pentru a putea sa ma joc cu baietelul meu cu daruire si inocenta, gustand din sarmul clipei negandite. Anul acesta, mai mult ca oricand il voi astepta pe Mosu… Sarbatori Fericite!