Mai marii Romaniei sunt gata sa o mai comita o data, intentionand sa acorde garantii de stat proiectului Rosia Montana, in valoare de aproximativ 1 miliard de euro. Masura imi pare la nelalocul ei cata vreme investitia este in sine una privata, succesul nu este garantat iar riscurile ca in cazul in care lucrurile nu merg bine statul sa primeasca facturile la plata exista..
Investitorul, Rosia Montana Gold Corporation, a facut deja investitii in valoare de aproximativ 400 milioane de dolari in acest proiect, parte in promovare si lobby, dar constructia minei face parte abia dintr-o etapa viitoare de investitii. Odata construita mina si data in functiune, extragerea aurului din adancuri va insemna si 40 de tone de cianura in fiecare zi. Drept pentru care organizatiile neguvernamentale sunt atat de vehemente in cazul acestui proiect. Care este scopul economic? Extragerea a 250 de tone de aur de la Rosia Montana. Este insa toata aceasta cantitate acolo? Nimeni nu stie. Exista insa un mare DAR.
In toamna anului 106 imparatul Traian s-a intors la Roma dupa ce-i invinsese definitiv pe daci. Victorios, Traian a facut contribuabililor sai cate un dar in valoare de 650 de dinari, a acordat pentru un an intreg scutiri la plata taxelor si a decretat 123 de zile de jocuri. Pe ce bani? Conform istoricilor bizantin Ioannes Lydus si francez Jerome Carcopino, imparatul Traian ar fi capturat din Dacia nu mai putin de 165 de tone de aur si peste 300 de tone de argint. Mai mult, sapaturile arheologice din ultimii 100 de ani nu au gasit aur! Mai trebuie spus ca mare parte din metalele pretioase capturate de romani de la daci erau de fapt prazile anterioare ale geto-dacilor in urma incursiunilor la sud de Dunare in cetatile romane din Moesia, “deranjul” pricinuit la Roma de aceste tendinte “barbare” declansand dorinta imperiului de a-i pune la punct pe locuitorii din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic.
Aurul trebuie deci cautat in alta parte, locurile lasate in pace sa-si revina – acum arata groaznic, iar statul sa-si vada de ale lui, nu de ale altora.
Nu este o domnisoara dar este super-pudica. Daca o atingi, inchide ochii. Daca insisti, lasa capul in jos. Daca ii faci rau, atunci parca vezi un tsunami, asa se propaga unda de soc in ea. Este o planta din regiunile tropicale si subtropicale ale Americii, Asiei si Africii care insa se adapteaza rapid la orice tip de sol. De aceea o poti gasi chiar si in centrele specializate in vanzarea plantelor de la noi.
Este o planta anuala, vesnic verde, cultivata ca o curiozitate – frunzele sunt asemanatoare frunzelor de feriga si se strang daca sunt atinse sau expuse la o flacara. Mai mult, lastarul se apleaca daca actiunea care o deranjeaza persista. Isi revine insa in 15-30 de minute. Noaptea, frunzele se pliaza in mod natural. Florile sunt mici, roz si cu puf, in forma de minge.
Se simte confortabil cu caldura moderata. Ii place lumina multa si chiar ceva soare direct. Insa vara, cand soarele este puternic, se umbreste. Ca fapt divers, mimosina, substanta extrasa din mimosa pudica, este cercetata de companiile farmaceutice in vederea folositii ei in diferite produse terapeutice.
Cred ca orice firma sau institutie ar putea aranja intr-un oficiu, in colturi de birouri, niste cutii dedicate resturilor de hartii, resturilor de plastic si produselor cu grad mare de toxicitate asupra mediului: baterii, becuri, componente ale echipamentelor IT, etc. Iar periodic duse la cosurile verde, galben si albastru care incep sa se inmulteasca in orase, sau la centre specializate sau retaileri electro pentru cele toxice.
Lipsa de exercitiu ar face sa para ciudat, chiar dificil la inceput sa respecti cateva reguli chiar banale; mai apoi vor veni insa grija, stima de sine si mandria. Surpriza s-ar putea sa apara atunci cand managerii si angajatii vor constientiza ca le pasa de cele din jurul lor.
Iar obisnuinta de la servici se va transforma intr-o noua obisnuinta acasa. Rudele, prietenii se vor uita ciudat, apoi intrebator si in cele din urma o vor face si ei. Vom putea atunci sa strangem randurile si sa facem o schimbare cu adevarat mare.
Nu spuneti ca si statul trebuie sa faca ceva. Chiar daca n-ar vrea, tot e obligat: vara aceasta a intrat in vigoare o directiva europeana ce vizeaza prevenirea sau reducerea efectelor adverse ale depozitarii deseurilor asupra mediului in special asupra apelor de suprafata, a panzei freatice, a solului, aerului si sanatatii umane si stabileste orientari stricte pentru gestionarea amplasamentelor. In ceea ce ne priveste, Romania a mai primit o derogare de la obligatii pana in vara lui 2007 dar timpul se va duce repede.
Cum ar fi ca organizatia in care lucrezi sa stabileasca o zi, in fiecare an, pe care sa o intituleze “Ziua Comunitatii”?
O zi in care angajatii sa colecteze fonduri si sa doneze ei insisi pentru a ajuta un spital, un asezamant pentru copii sau pentru varstnici. Ori sa participe la curatarea unui parc, a unei zone din natura care striga dupa ajutor, la plantarea unor copaci intr-un loc care are nevoie de ei. Ori sa organizeze o gala cu evenimente sociale si incununata cu oferirea unor burse copiilor sau studentilor foarte buni dar care au nevoie de sprijin pentru studii.
Cred ca o astfel de zi ar oferi..
- o mare satisfactie angajatilor, de a se simti partasi la bunastarea, la ocrotirea societatii;
- o senzatie de apartenenta la un grup deosebit;
- o expunere fantastica in zona media, presupunand ca firma va avea macar un minim de activitati de PR cu ocazia acestei zile;
- recunoasterea comunitatii pentru activitatea desfasurata.
Publicat de Mihai Pintilie 
