Acum aproape 100 de ani romanii s-au strans la Alba Iulia sa-si strige independenta, sa-si strige libertatea. Nu unul, nu 50, nu 100, ci 100.000 de oameni veniti din toata romanimea au pus piatra de hotar a statului din care facem acum parte. Studenti scoliti la Paris, medici, preoti, soldati, tarani au infaptuit poate cea mai de seama fapta din istoria noastra: si-au luat soarta in mana. Au jucat mare si au reusit. Dorinta colectiva a devenit realitate: autonomie, libertate.
Sa ne gandim un pic care erau conditiile de atunci: drumurile erau desfundate iar oamenii ajungeau de la A la B pe jos sau cu carutele celor plecati la targuri; ziarele erau de fapt pagini tiparite utile doar catorva care erau puteau deslusi cuvintele scrise; pamanturile erau in majoritatea lor nelucrate din cauza razboiului. Primul razboi mondial. Sa ne aducem aminte, primul razboi mondial se incheiase prin actul de armistitiu pe 11 noiembrie, la ora 11:00. Razboi in care Romania pierduse, atentie, 880.000 de soldati. Enorm, aproape jumatate din populatia masculina a principatelor. Langa acestia fusesera ingropati alti 275.000 civili. Sa nu uitam nici unirea Basarabiei cu Romania din martie 1918, nici pe cea a Bucovinei cu Tara din 15 noiembrie.
E usor de dedus ca in acele conditii cuvantul libertate iesea prin toti porii romanilor, varstnici sau tineri, scoliti sau nu, cu functii sau oameni simpli, din Transilvania, Banat, Moldova ori Muntenia. Libertatea era o stare de spirit, o nevoie ce trebuia acoperita si recunoscuta de lumea intreaga. Va invit ca dupa terminarea acestor randuri sa cititi Declaratia de la Alba Iulia, este cutremuratoare.
Au urmat Antonescu, Dej, Ceausescu. Libertatea le-a fost luata romanilor, generatie dupa generatie gustul ei a devenit tot mai fad pana la a disparea cu desavarsire. Personal am prins doar un pic din ceea ce se numea comunism, gandindu-ma la ce am trait si ce am putut asimila la varsta aceea. Dar sunt sigur ca de 20 de ani doar ne amagim ca stim din nou ce este libertatea, sunt sigur ca nici cat un varf de unghie nu simtim acelasi lucru pe care l-au simtit si trait oamenii din 1918 de la Alba Iulia. Ceea ce ne face sa privim ziua de 1 decembrie cu bucurie pentru evenimentele de acum un secol, pe de alta parte cu neincredere ca semeni care se auto-intitulau romani au fost in stare de asa ceva. Libertatea ca stare de spirit nu ne e data noua. Libertatea ca stare de spirit e doar a lor, a strabunicilor pe care poate i-am cunoscut ori ba, pe care poate i-am ascultat ori ba.
Iata linkul la care puteti citi Declaratia de la Alba Iulia (pe Wikipedia)
