Despre cum se poate rata o angajare, in conditiile in care aproape ai jobul la degetul mic….

după interviu, domnişoruca merge acasă, se plânge tuturor cunoscuţilor în ce ţară de rahat trăim şi cum exploatează corporaţiile forţa de muncă (evident valoroasă şi perfect sau chiar supracalificată), iar seara, după ce s-a autoconvins de valoarea intrinsecă şi profesionalismul ireproşabil pe care le are, precum şi de nemernicia multinaţionalelor, după ce a acumulat o doză suficient de mare de frustrare şi consideră că “până aici, aşa nu se mai poate!”, se pune la calculator, accesează internetul şi deschide pe forumul bestjobs un topic desprfe incompetenţa recruiterilor (care nu sunt în stare să aprecieze un candidat competent care ar trebui plătit cu mult peste suma bugetată pt respectivul post) şi patronii nesătui care sug sângele angajaţilor şi terorizează candidaţii , urmând ca punctul de vedere respectiv să fie susţinut de zeci sau chiar sute de voci ale unor profesionişti geniali marginalizaţi, asupriţi şi nerecunoscuţi, unii, cuprinşi de entuziasmul general şi văzând că în sfârşit cineva a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, propun chiar acţiuni radicale de genul revoluţii sau răsturnări de sisteme şi guverne…

iar apoi… toţi aceştia în frunte cu tânăra şi brava candidată pun mâna pe telecomandă şi se aşează confortabil în faţa televizoarelor pentru a se bucura din nou de o ultimă plăcere subtilă de a vedea afirmată, susţinută şi dovedită pe toate frecvenţele că ei sunt doar nişte biete victime ale incompetenţei altora, dezvoltarea personală şi autoeducarea fiind doar un moft inutil în atari condiţii de genii marginalizate ce umplu forumurile şi sunt refuzaţi de companii…

mai multe aici:

http://www.concediaza-ti-seful.ro/2010/05/o-tara-plina-de-genii-marginalizate/

PS: da, sunt recruiteri neprofesionişti şi companii neserioase, nimeni nu poate nega asta, dar nu din cauza acestora nu găseşte dşoara cu pricina (şi alţii asemenea ei) un job pe care l-ar merita…