Astazi fiind etapa de Formula 1 si pe deasupra cea gazduita de Istanbul, m-au napadit amintirile de la cursa la care am fost, ca spectator, acum 2 ani, tot la Istanbul: puhoiul de masini care asteptau sa treaca podul peste Bosfor, adicatelea din Europa in Asia caci circuitul e in partea asiatica a Turciei; goana pe autostrada catre circuit, deh, toata lumea se simtea Schumacher; mirosul de kerosen sau cine stie ce combustibil folosesc masinile astea si zgomotul infernal. Nici nu se compara senzatia de a fi acolo cu cea din fata televizorului. Practic la TV totul e estompat: zgomotul mai ales, comentariul saracacios de pe TVR, imaginile, etc.
La fata locului simti in piept cum franeaza masinile sau tureaza motoarele, mirosul cauciucului ars iti framanta simturile, zgomotul ziceam ca e infernal – pe de o parte masinile, pe de alta comentatorii pentru cei din tribune si daca mai e si vreun eveniment pe circuit, gen acrosaje, ce mai, e super sa fii acolo.
Am intalnit oameni care obisnuiesc sa mearga la toate cursele din Europa, mai ales dintre englezi si finlandezi, am intalnit si oameni care impartasesc aceeasi idee cu mine, aceea ca la Formula 1 e musai sa mergi ca s-o adaugi la lucrurile facute in viata, ca-i fain, dar o data e suficient. Hai, poate de doua ori ca sa-ti duci si copilul daca n-a fost cazul prima data. Fiindca uitandu-ma azi la TV si recunoscand locurile, tribuna, imaginile am retrait mirosul, zgomotul, atentia ca si cum as fi fost acolo, carevasazica amplificand imaginile si sunetul de la TV la cele traite in 2008.
Iata si filmarile din timpul cursei, primul continand startul, accidentul, debarasarea pistei, safety-car-ul, etc, spectacol complet.
Am mai scris despre Formula 1 aici si aici.
No Responses to “Amintirile ma rascolesc”
Trackbacks/Pingbacks