Am putea spune ca social-media a fost inventata ca sa-i inchida pe oameni intr-un mediu virtual, sa-i faca sa creada ca comunica mai mult dar sa se vada mai putin. Sa isi imparta suficient de multe poze ca sa nu mai tina sa se intalneasca, sa schimbe suficiente randuri cat sa para ca socializeaza.
Inainte oamenii socializau intalnindu-se cu colegi de scoala, servici sau prieteni de familie. Acum alearga acasa ca sa vada ce mai e nou pe Facebook, ce-au mai scris unii-altii pe bloguri si sa schimbe idei de la distanta prin Twitter.
Ce s-a schimbat? In primul rand viziunea asupra notiunii de grup. Pe primul plan pare sa nu mai fie grupul provenit din colectivitatea de baza iar reducerea timpului alocat lui se reflecta in racirea relatiilor dintre membrii acestuia. Nevoia de aparatenenta ramane insa, drept urmare nu se produce un haos social ci grupurile se rearanjeaza dupa alt fel de interese decat cele ale scolii, profesiei sau familiei: este vorba de interesele personale. Aceasta este a doua schimbare. Desi noua comunitate numara membri din fostele grupuri, dimensiunile geografica si demografica sunt mult mai mari.
Se face trecerea de la grupuri omogene dupa varsta sau educatie la comunitati eterogene in care se pot intalni membri de varste semnificativ departate sau avand formatii profesionale total diferite, impartasind insa aceleasi pasiuni: fotografie, lectura, jocuri de societate, miscare, arta iar exemplele sunt nenumarate.
Mai e un aspect interesant de notat: aceste comunitati create in mediul virtual si avand capacitatea de a rupe fostele relatii prin timpul care le este dedicat de catre membrii sai incep sa prinda viata prin exact modalitatea de socializare de care s-au rupt: off-line. Blog-meet-urile, Tweet-meet-urile s-au inmultit intr-atat de mult incat on-line-ul devine din nou doar un mijloc de comunicare si planificare, pentru ca faptele sa se realizeze din nou in lumea reala, dictate de aceasta data de alte tipuri de valori, interese sau pasiuni personale.
