Somaj, falimente, depreciere, dobanzi, rusine? Cred ca din toate. Suntem aproape de a ajunge de rasul Europei cu propria noastra incapacitate de a ne organiza, de a planifica si pune in aplicare niste actiuni de redresare. Suntem pe marginea prapastiei pentru ca orice am face va fi rau pentru cineva. Am pierdut trenul care ne ducea la mai bine sau cel putin la diminuarea efectelor crizei, acum trebuie sa suportam propriile greseli.
Ziarele si televiziunile anunta scadere economica in 2010 in pofida eforturilor noului guvern de a ne convinge ca nu e chiar asa. Dat fiind specificul nostrum ca tara consumatoare si istoricul ultimilor ani rezulta automat deficit bugetar. Cat de mare? Depinde cum vor fi reduse cheltuielile bugetare. Fiind insa al doilea an de criza si restrangeri ale buzunarului, spatiul de joaca va fi mult mai mic decat inainte.
In cazul in care guvernul va fi agresiv in reducerea cheltuielilor bugetare pentru a compensa lipsa de venituri atunci vom avea fie inchideri de intreprinderi, fie restrangeri ale activitatilor, fie vanzari sau privatizari. Toate se lasa cu somaj, cu contracte mai putine ale firmelor private cu institutiile si intreprinderile de stat, falimente si somaj in mediul privat. Cheltuielile gospodariilor vor scadea ceea ce va duce la diminuarea pana spre blocarea comertului si al mediului bancar, ambele traind din vanzarile catre persoane fizice si companii. Blocaj. Bancile inca ar mai avea un client, statul, care a fost chiar preferat anul acesta in fata oamenilor de rand si chiar companiilor private.
In cazul in care guvernul nu va fi agresiv in reducerea cheltuielilor bugetare, deficitul bugetar va fi mare iar Romania va fi retrogradata ca tara in ceea ce priveste riscul investitiilor. Daca nu vin bani din afara mai ramane varianta exporturilor si cresterea cumva a veniturilor, caci se presupune ca tarile care cumpara de la noi ies din criza. Lumea intreaga e mai circumspecta acum si cu o atentie sporita la banii pe care ii da asa incat, ca sa fim alesi in detrimentul altora, exportatorii ar avea nevoie de o depreciere controlata a leului. Controlata caci altfel speculatorii ar sari in haita asupra leului si asa slabit. Acest demers i-ar afecta insa pe romanii si companiile private, imprumutati la banca in valuta pentru ca isi iau salariul sau veniturile in lei mai putini in echivalent valuta. Ajungem din nou la consum mai mic, comert mai putin, blocaj, falimente si somaj iar vartejul isi sporeste viteza.
Ce-i de facut? Banii de la FMI sunt bineveniti (ironia sortii, dupa ce cu luni inainte strigam ca nu avem nevoie de ei) dar avem alte consecinte: datorii pe termen lung, folosirea lor pentru sustinerea cursului valutar, a salariilor si pensiilor si ca instrument de relaxare bancara asa incat acestea sa acorde credite. Dar ce credite caci anul acesta bancile numai credite nu au acordat, cu tot sprijinul primit.. au preferat sa faca afaceri cu statul..
In 2010 vom fi deci intr-o situatie ingrata: nu avem iesire. E o vorba: “cand nimeni nu te ajuta, ajuta-te singur”. Dar n-avem cu cine, n-avem cu ce, statul nu si-a dat seama ca suntem in criza nici cand ne aflam in mijlocul ei. Nu mai avem nici sperante..
