De multe ori doua firme, de regula una mare – beneficiar, si una mica – furnizor, ajung sa lucreze impreuna in virtutea relatiei apropiate dintre doi membri importanti ai lor. Relatia astfel creata intre companii, este normala, se bazeaza si are ca fundament de crestere increderea dintre cei doi oameni, nu trebuie deci sa porneasca de la zero in cultivarea unui climat de colaborare intre firme.
Insa ceea ce porneste la drum ca o oportunitate de business adeseori sfarseste intr-o mocirla de reprosuri si conflicte. Pentru ca cei doi se rezuma la a bate palma la finalul unei mese, lasandu-i pe cei din esaloanele inferioare sa gestioneze businessul. Ies astfel din discutie colaborarile bazate pe spagi ori comisioane in care beneficiarul e foarte interesat sa stie permanent pe ce da banii iar furnizorul e foarte motivat sa ofere servicii de calitate stiind ca poate fi inlocuit oricand as da gres cu alt furnizor aflat dupa colt cu portofelul deschis.
Revenind, spuneam ca businessul e preluat de esaloanele inferioare. Angajatii companiei mari, desi au resurse suficiente pentru a si le genera singuri, vor cere intotdeauna furnizorului rapoarte justificative pentru facturile emise, pe de o parte pentru a simti ca firma mica are de lucru in plus si astfel isi merita banii dincolo de serviciile prestate, pe de alta parte ca expresie a frustrarii cauzate de cunoasterea faptului ca businessul a fost stabilit la nivel “mai inalt” si abia la final ca sa aiba date pe care sa le confrunte cu propriile rapoarte interne.
In tabara cealalta se instaleaza un climat de “merge si-asa” bazat pe pila sefului. De aici intarzieri in raportari, o nejustificata atitudine de superioritate la adresa partenerului de afaceri si in final delasare in ceea ce priveste calitatea serviciilor.
De aici pana la conflict mai e doar un gest, un cuvant, un e-mail necontrolat. Vulcanul erupe, holurile, telefoanele se umplu de reprosuri la adresa celorlalti iar cei doi intermediari habar nu au despre ce s-a intamplat.
Reabilitarea colaborarii tine acum mai mult de abilitatea celor doi de a schimba perceptia fiecarei parti despre cealalta, de a purta adevarate negocieri interne pentru a-i face pe angajati sa lucreze din nou impreuna.
Cei doi prieteni se aleg insa cu imaginea sfasiata, increderea zdruncinata si uneori cu teama ca undeva au gresit desi fiecare a vrut binele companiei sale.
2 Responses to “Prieteni sau parteneri”
Ce descrii tu sunt mai degraba problemele socialismului aplicat.
Intr-o companie organizata capitalist, fiecare are responsabilitati clare, pe care si le indeplineste sau zboara. Si gata.
Cata dreptate ai, cu atat mai mult cu cat am trait astfel de experiente. Una din parti nu mai poate face diferenta, la un moment dat, intre prieten si partener si “calca ” linia de demarcatie impusa sau nu de la inceput. Astfel de abordari se termina rau de fiecare data. Eu personal am invatat din experientele astea.