Acum un an incepea criza. Iar vorbe de genul “trebuie sa actionam inainte sa ne loveasca criza, nu sa reactionam la efectele ei” mi se pareau normale. Atat de normale incat nu m-a mirat decizia actionariatului firmei de a schimba intreg top managementul companiei doar de dragul de a reduce costurile. Mai ales ca in vremea aceea, inceputul lui 2009, cuvantul de ordine in presa si economie era “disponibilizari”.
Dar acum, la inceput de octombrie 2009 si la un an de la inceperea nebuniei sa aud ca inca se mai iau masuri de acest gen, de inlocuire totala a top managementului, mi se pare hilar. Sa ai crestere cu o echipa de management, sa treci prin criza un an de zile cu aceeasi echipa si sa te trezesti brusc ca vrei sa o schimbi, e sinucidere curata. Oricine vine acum in locul lor gaseste nu crestere ci un amalgam de decizii corective pe fond de scadere, ce sunt foarte dificil de inteles daca nu ai trecut personal prin ele. Sansa de reusita: aproape nula fara un car de noroc reprezentat de o terminare imediata a crizei.
Revenind la decizia de a schimba intreg managementul de top, pasul pare a avea sens unic catre mai rau. Formarea unei echipe noi dureaza cateva luni caci membrii vin pe rand, nu concomitent. Apoi integrarea lor, preluarea completa a responsabilitatilor si intelegerea companiei si a cadrului de business in care evolueaza dureaza alte cateva luni bune. Ajungem lejer la jumatate de an, poate chiar mai mult. Urmeaza apoi perioada in care managerii devin productivi, eficienti, dar de la zero la nivelul dorit poate dura iarasi. In felul acesta firma a stagnat (in cel mai bun caz) un an de zile. Un an in care o echipa cu o buna cunoastere a pietei, a partenerilor, putea rezolva multe din problemele crizei.
Primavara aceasta a mai fost mediatizat cazul unui mare distribuitor de produse IT din Romania, ai caror reprezentanti au declarat ca actuala criza le permite luxul de a alege oamenii si le da prilejul sa schimbe angajatii vechi, care nu dau randament; bineinteles cu altii mai buni, proveniti din disponibilizari si mai ieftini. Pana aici perfect. Pe termen scurt productivitatea e ok, oamenii fiind buni si dispusi sa munceasca. Dar cand piata isi va reveni, inclusiv piata muncii, toti acesti oameni buni vor pleca in companii care ii vor plati pentru valoarea lor, nu pentru oportunitatea ivita. In locul lor vor veni altii, poate mai slabi si probabil pe bani mai multi. Compania va fi trecut insa prin doua costuri de integrare.
Sfatul meu este deci: nu inlocuiti top managementul doar pentru a reduce costuri; un manager bun va intelege situatia si va accepta mai degraba masuri negative financiare. Nu schimbati oamenii de executie daca nu aveti garantia ca vor mai lucra cu voi si peste un an de zile. Salvati costuri semnificative ocazionate cu integrarea noului personal.
Update: daca ati ratat articolul precedent, Criza naste monstri (I), puteti apasa aici pentru a fi directionat catre articol.
