De un an de zile suntem in criza. De un an de zile firmele incearca sa faca fata scaderii veniturilor din vanzari ajustand costurile. Sau mai bine zis taind costurile: mai putine minute disponibile angajatilor pentru convorbiri telefonice, masinile de servici inapoiate societatilor de leasing, gratuitatile la salile de sport sau bazine – eliminate, salarii mai mici cu x procente, mai putine ore de lucru si, avand un impact aproape dramatic in unele cazuri, eliminarea angajatilor cu salarii mari sau neproductivi sau indezirabili din alte varii motive.
Reducerile de costuri pe fondul scaderii veniturilor firmei sunt normale pentru ca au rolul de a reduce presiunea pe care trebuie sa o suporte compania din partea creditorilor (furnizori, banci, stat). Dar asa cum cresterea in vremuri bune este prevazuta in planificari, in bugete de venituri si cheltuieli, in indicatori de performanta si productivitate, tot asa reducerile de costuri trebuie gandite si evaluate si apoi alese acele metode care au un impact cat mai bun asupra companiei din punct de vedere economic.
Daca semnele din alte tari spun ca firmele din vest evalueaza astfel de masuri inainte de aplicare si mai mult, aplica UNA, cel mult doua masuri corective asupra costurilor, in Romania patronii sau managerii le aplica la gramada, pe toate cele posibile. Daca in alte tari perioada de aplicare a unor astfel de reduceri de costuri este limitata, sa zicem la sase luni, pentru a fi evaluate rezultatele si apoi continuate sau incercate alte metode, la noi se urmareste doar rezultatul din viitorul foarte apropiat.
Si in practica rezultatele nete sunt favorabile: scadere a fondului de salarii cu x procente, a costurilor totale cu y procente, etc; pe termen mediu insa efectele sunt catastrofale: scaderea increderii angajatilor in companie, reducerea productivitatii salariatilor, cresterea costurilor cu compensarea lipsei de productivitate pentru atingerea rezultatelor, fluctuatie de personal.
Urmarile sunt continuarea scaderii vanzarilor, fapt care cere o noua reducere a costurilor. Se intra intr-un vortex care are ca finalitate coborarea firmei pana la nivelul supravietuirii sau chiar la disparitia ei.
2 Responses to “Criza naste monstri (I)”
Trackbacks/Pingbacks
- Criza naste monstri (II) « Mihai Pintilie - [...] daca ati ratat articolul precedent, Criza naste monstri (I), puteti apasa aici pentru a fi directionat catre [...]


In inginerie e o vorba, valoarea unui inginer e direct proportionala cu valoarea sculelor arse.
Nimeni nu a fost pregatit pentru criza asta. Cu atat mai putin tinerii nostri antreprenori, care o simt din plin si apasa pe toate butoanele pe care scrie “stop” sau “cut”.