Comertul romanesc sufera. De o boala cronica numita lipsa de respect. In acest articol nu este vorba despre evenimente care mi s-ar fi intamplat la shopping ci de incapatanarea comerciantilor de a refuza sa inteleaga cumparatorul care le calca pragul. Magazine alimentare, electro-IT, furnizoare sau prestatoare de servicii – majoritatea sunt la fel.
Toti raman tintuiti in clisee si refuza sa vada ca nu reclamele mai mult sau mai putin artistice, materialele promotionale impartite vizitatorilor, muzica sau aerul conditionat atrag cumparatorii ci patru, patru factori esentiali: locatia, preturile produselor, disponibilitatea acestora si calitatea produselor si serviciilor.
Cred ca multi dintre noi preferam sa mergem la distanta de cateva statii de autobuz pentru o tunsoare asa cum ne place. Sau mergem la un magazin si nu la altul pentru ca unul din ele are preturi inexplicabil mai mari; sau pentru ca delisteaza marca noastra preferata de branzeturi pe considerente numai de ei stiute.
Ne-ar placea sa avem toate produsele preferate la doi pasi si la cele mai mici preturi. Cu siguranta am face abstractie si de fata neprietenoasa a casierului, de prezenta prafului pe produsele electro, de felul in care sunt aranjate rafturile sau ne impiedicam de gramezi de produse sau de lipsa de cunostinte a vanzatorilor.
Dar ei, nu! Aduc produsele care le asigura cel mai mare profit fara sa consulte cumparatorii cu privire la nevoia lor pentru acele produse, ocupa astfel spatiu pretios in raft cand l-ar putea umple cu produse realmente cautate; uneori merg pana la limita legii in privinta calitatii unui produs, riscand siguranta cumparatorilor; duc clientii cu vorba cand e vorba de repararea unui produs sau reluarea furnizarii unui serviciu chiar daca in contract e trecuta notiunea de Service Level Agreement; nu in cele din urma profita de vadul de cumparatori ca sa tina preturile ridicate.
Codul bunelor practici pentru comercianti este pe cale sa apara. Sunt inca cativa care incearca sa puna bete in roate. Un timp, poate vor reusi. In cele din urma vor trebui sa accepte ca raman fara clientii care le-au asigurat cresterea de pana acum. In definitiv banii sunt in buzunarele noastre. Noi decidem cui si pentru ce ii dam.
6 Responses to “As vrea sa fiu client fidel dar nu ma lasa”
Ai dreptate in ceea ce priveste vanzarea si incasarea; rezultatul investiilor “parintilor” in piata romaneasca este castigarea de cota de piata semnificativa; acest lucru parca a orbit producatorii care prefera sa se “prostitueze” pentru aceste lanturi in loc sa faca ce stiu ei mai bine adica lucruri bune, pentru care s-au facut remarcati la randul lor. Din pacate pentru ei au intrat intr-un vortex din care e greu sa iasa: trebuie sa vanda mai ieftin la cererea lanturilor; pentru asta accepta rabaturi de la calitate; isi pierd imaginea si repectiv vanzarile. Codul bunelor practici ar fi o frana, chiar temporara, in vartejul ametitor din care de pierdut au tot producatorii. Cand vor fi renuntat la produsele romanilor, retailerii vor aseza in spatiul limitat al raftului produsele sub marca proprie, cum mentionezi si tu. Ajungem in acelasi punct si cu productia moarta in papusoi. Sunt de laudat actiunile in instanta ale unor producatori, arata o coloana vertebrala dreapta care ii poate ajuta in relatia cu alte segmente de piata.
Buna. Si eu, pana sa gasesc locul ideal in Bucuresti, preferam sa merg 120km pentru doua maini dibace.
Spuneai ca suntem dispusi sa mergem cateva statii de autobuz pentru o tunsoare care ne place? Ce zici de 300 de km. De cand stau in Bucuresti (adica de vreo 3 ani) nu am renuntat la tunsul in Bacau. Inca nu am riscat sa fiu dezamagita de bucuresteni.
“Romania este o tara aparte in Europa prin numarul si dimensiunea taxelor percepute de retaileri.”…asa este, insa pentru multi producatori autohtoni, retele internationale de magazine, reprezinta singura sursa de desfacere a marfurilor si mai reprezinta o VANZARE, si mai apoi, O INCASARE SIGURA, avand in vedere conditiile vitrege actuale. Si inca ceva : daca sunt “incoltiti”, cu noua lege, retail-erii vor recurge la importuri proprii ( deja importa pe marca proprie multe produse ), in dauna produselor autohtone ( din pacate… ).
Multimea furnizorilor este insa limitata. La un moment dat vor ajunge la capatul ei si vor trebui sa revina asupra jucatorilor profesionisti dar la care au renuntat candva. Abia atunci relatia furnizor-retailer se va normaliza. Romania este o tara aparte in Europa prin numarul si dimensiunea taxelor percepute de retaileri.
Codul de Bune Practici va fi, dupa parerea mea, o “apa de ploaie “,nu va fi o solutie viabila, cel putin pe termen scurt. Retail-erii vor inventa taxe noi, sa le inlocuiasca pe cele care contravin noii legi, pentru ca sunt presati de “pariintii ” de afara sa le trimita bani. Mor furnizori mici si mijlocii pe capete si sunt inlocuiti, fara menajamente, de altii noi, care platesc si ei taxe si aduc bani.