As paria ca toti ne dorim sa avem unul. Nu neaparat ca sa castigam la loto dar macar sa stim ce ne asteapta ca sa ne putem pregati pentru efecte sau evita eventuale dezastre.
Daca ar fi stiut din timp ca va incepe criza, unii patroni sau actionari ar fi vandut afacerile cat inca valorau destul. Sau daca ar fi stiut ca schimbarea managementului firmei va duce compania mai mult in jos ar fi decis sa lupte impreuna cu ei profitand de expertiza lor in firma respectiva. Daca nu s-ar panica prea repede bulversand astfel sute de angajati toata lumea ar fi mai dispusa sa puna osul pentru trecerea peste criza.
Cum tii compania pe linia de plutire?
In primul rand discutand cu angajatii: daca sunt putini, cu toti; daca sunt multi, macar cu 30% din ei. Periodic. Astfel pot fi observate tendinte, notate pentru a fi corectate si verificate. Trebuie discutat cu angajati de pe toate nivelele. Mai mult, dincolo de tendinte de business, pot fi observate modul in care managerii comunica cu angajatii, masura in care sunt urmate procedurile si respectate regulile, toate oferind un feedback obiectiv asupra companiei la momentul respectiv.
In al doilea rand trebuie consultat mediul extern: partenerii de afaceri (furnizori, clienti) – referitor la piata si la colaborarea cu firma proprie; presa -ce scrie, in ce context, cum se schimba mesajele in timp; studii de piata care sa masoare reputatia firmei, imaginea si credibilitatea ei, modul de comunicare cu clientii.
Facute temeinic, constituie fundatia pe care se sprijina compania. Facute la timp asigura soliditatea ei si capacitatea de a trece peste perioade de criza. Iar costul lor e mult mai mic decat costul caderii dramatice a vanzarilor, inlocuirii unui rand de manageri sau mentinerii motivatiei angajatilor.
