Criza cerne deopotriva oameni destoinici si blazati, motivati si nemotivati, manageri si executanti, performeri si neperformanti, functie de dorinta patronilor sau deciziilor consiliilor de conducere.
Cei mai multi dintre ei nu-si gasesc acum un nou loc de munca asa incat putem spune ca aceasta criza duce la o tragedie sociala: reducerea dramatica sau chiar lipsa veniturilor, concurenta acerba pentru pozitiile vacante si lipsa de motivare in atingerea performantei. Pentru ca oamenii sunt redusi la treapta cea mai de jos a piramidei lui Maslow, cea care spune ca angajatii muncesc strict pentru a-si asigura locul de munca si astfel salariul necesar intretinerii nevoilor de baza: hrana, casa.
Confortul locului de munca ce favorizeaza comunicarea in companie si transparenta deciziilor; recunoasterea meritelor ce favorizeaza senzatia de apartenenta la organizatie; realizarea profesionala ce duce la adevarata performanta; toate par istorie.
Ne intoarcem la momentul in care fiecare lupta, la propriu, pentru sine; colegul de langa este un rau necesar; conditiile de munca prezinta o importanta (mai) redusa; iar munca se realizeaza strict in ograda proprie.
Dupa ce si-au propus sa eficientizeze operatiunile prin taieri de costuri, inclusiv de personal, organizatiile se vad acum nevoite sa lupte cu inca doua probleme: reducerea productivitatii angajatilor si managementul fondului de stres acumulat prin desfasurarea restructurarilor si a lipsei performantelor.
