Exista viata si dupa serviciu

E drept, in unele industrii volumul de munca e semnificativ si continuu, fapt pentru care ajungem la un moment dat sa inchidem firma (cu cheia & alarma) sau sa plecam printre ultimii, la ceas de seara, chiar de noapte.

Sa fie de vina capitalismul romanesc? Mentalitatea noastra? Autoritarismul unora dintre patronii si managerii din business-ul autohton? Sau devotamentul angajatilor romani?

Am avut azi cateva clipe de reflectie asupra acestui lucru, timp in care mi-am amintit o parte din contactele mele cu alte tari, culturi, oameni, pe care vi le impartasesc:

In Scotia, la ora 18, strazile sunt goale. Uluitor de goale. Unde sunt toti? Nu la birou. I-am gasit in pub-uri si in trenurile catre localitati din jurul Glasgow-ului sau Edinburgh-ului.
Cand partenerii austrieci veneau la biroul din Bucuresti ma intrebam care sunt motivele pentru care aveau intotdeauna fete senine, atitudine relaxata si o gandire pozitiva ce ne scoteau din minti.
Am descoperit raspunsul in Olanda, nu in Amsterdam care e oras turistic si plin de viata 24 de ore, ci in orasele mai mici. Strazile la fel, goale, locuitorii fiind ori in restaurante, de la doi in jurul unei lumanari pana la grupuri mari, sau acasa, in fata televizorului, cum aveam sa vad prin ferestrele lor imense.
In Amsterdam, la 18:03 fetele sunt deja pe steppere in sali de antrenament imense, vizibile din bulevard.

Putem si noi? Cu siguranta. De ceva vreme aud tot mai multe voci care discuta in pauze despre piesele de teatru la care merg, voci care povestesc cum ies cu bicicleta sau fac inot, aerobic, dansuri sau cursuri de limbi straine; stiu despre initiative ale unor manageri de a pune angajatilor pe birou bilete la diverse evenimente.

Pentru ca exista viata si dupa serviciu.