Imi propusesem ca in blogul acesta sa nu fac referiri explicite, pozitive sau negative, fata de o organizatie sau alta. Insa in aceasta seara mi-a fost dat sa vad intr-unul din magazinele Carrefour din Bucuresti un exemplu de lipsa de respect pe care vi-l propun atentiei: o angajata responsabila presupun a raionului de jucarii aranja cutiile din partea de jos a raftului (acolo se gasesc cutiile de dimensiuni mai mari ce contin masini radioghidate) cu.. pantoful, nu doar intr-o miscare lina de schimbare a pozitiei ci sutand ca la fotbal in acele cutii.
Lipsa de respect fata de copiii care s-ar putea sa aiba surpriza ca jucaria primita sa nu functioneze, lipsa de respect fata de parintii care dau bani din bugetul de criza ca sa cumpere copiilor, lipsa de respect fata de furnizorul care vede in Carrefour un canal eficient de vanzare si nu in cele din urma fata de producatorul acelor jucarii.
Din crampeiele de vorbe dintre ea si alta colega am dedus ca unul dintre manageri nu fusese multumit anterior de felul cum arata raftul si o trimisese sa schimbe imaginea lui.
Generalizand, nu neg oboseala, lipsa de motivatie, poate chiar plictiseala si eventual sila de a-si face treaba intr-o seara de duminica, senzatii care pot pune stapanire pe cineva, dar cand acel cineva lucreza in linia intai a comertului, fata in fata cu clientul, ar trebui sa se controleze sau sa fie controlat.
Despre lipsa de motivatie a angajatilor din retail si cauzele ei, intr-un articol viitor.
No Responses to “Asa nu.. (I)”
Trackbacks/Pingbacks